„De 45 de ani lucrez pe scaunul ăla”, zice Marcov Radivoi, arătând către un fotoliu vechi de frizerie. Într-o vreme în care rutina îi face pe mulți angajați să-și urască locul de muncă, domnul Rada, așa cum îi spun colegii, se poate lăuda cu o performanță greu de egalat. Lucrează la frizeria de pe Bulevardul Regele Carol I din 1965. Frizerul sârb din Iosefin este vedetă în cartier. La ora 7, pe drumul de pe strada Ciprian Porumbescu până la frizerie, doar turiștii nu îl salută. Nu e de mirare, dacă ne gândim că foarfecile lui au trecut prin părul a zeci, poate sute de mii de clienți, de la muncitori la doctori, politicieni și chiar fotbaliști. Marcov Radivoi s-a născut și a crescut în satul Diniaș, comuna Peciu Nou. La 14 ani, după absolvirea celor 7 clase elementare, a învățat meseria de frizer, meserie pe care o practică și în prezent. După 6 ani de muncă la frizerie, în zona Sinaia, au urmat doi ani de stagiu militar în capitală. La întoarcerea în Timișoara, în anul 1965, s-a angajat la frizeria din Iosefin, loc în care îl mai puteaţi găsi doar până la sfârșitul lunii iunie. Cum este să lucrezi 45 de ani în același loc? „Când îți place munca pe care o faci, anii trec repede”, ne răspunde domnul Rada, stând pe un taburet. Cu o privire ștrengărească, de om căruia îi place viața, frizerul deapănă amintiri. Microbist incurabil, polist înfocat, nu a ratat niciun meci al echipei de suflet. Pasiunea lui pentru fotbal e cunoscută în cartier încă dinainte de revoluție, când era vizitat deseori de jucători deveniți legendari, ca Anghel sau Șerbănoiu. A refuzat chiar și carnetul de membru PCR, spunând senin și, totodată, riscant: „Mie îmi place Poli, nu politica”. De altfel, nici acum nu ai șanse să îl ispitești cu subiecte politice. La cei 67 de ani ai săi, domnul Rada a văzut multe. A lucrat în fiecare duminică, de la ora 7 la ora 13, pe vremea comunismului, a participat la concursuri de frizerie, s-a căsătorit și a crescut o fiică, a asistat la Revoluția din ’89 și, mai apoi, la declinul Cooperativei Igiena. Cu toate acestea, a rămas același frizer carismatic care, de multe ori, vede lumea prin ochii clienților ce poposesc pe vechiul lui scaun de frizerie. Marcov Radivoi nu știe exact ce va însemna următoarea etapă din viața sa. După 50 de ani de muncă, din care 45 în același loc, îi vine greu să-și imagineze că nu va mai practica meseria pe care a slujit-o cu devotament în tot acest timp. Și-a găsit deja o urmașă căreia să-i lase scaunul cel vechi și gândește la casa de la țară, dar și la un nou sezon în care speră ca Poli să ia campionatul. E drept că frizeriile private au apărut la fiecare colț, dar după ce domnul Rada s-a pensionat, timișorenii din Iosefin ar putea spune pe bună dreptate: „Nici frizeri nu mai sunt ca pe vremuri!”…
