România a avut mereu, din păcate, motive pentru a avea un popor împărțit în două. Pe vremea comuniștilor, eram ”noi” și ”ei”, cei care uram regimul și cei care o duceau ”bine – merci” , cel puțin din punct de vedere al relațiilor cu cei de la putere. A venit Revoluția din 1989, am devenit, din nou, noi și ei, noi, cei împotriva lui Iliescu, ei, cei care ”nu vindeau țara”. S-au terminat atunci relații în familii, între rude, între prieteni, s-au sfârșit urât relații de o viață. Cu mare plăcere, unii dintre români au dat cu piciorul altor români, doar pentru că aveau alte convingeri politice. Și-au lăsat visurile comune, și-au abandonat amintirile frumoase, s-au lăsat copleșiți de năpasta urii și a frivolității îngrozitoare generată de orgoliul pătimaș.
Acum, românii au o altă motivație pentru o nouă schismă: cei vaccinați și cei nevaccinați. Asta era, au găsit! Din păcate, s-a pus în mișcare o revoltă mai puțin vizibilă, nu mă voi referi la cea din stradă, la vreo mișcare împotriva unor măsuri, ci la cea interioară, la cea care macină suflete și relații. Tonul unei convorbiri este deja iritat, identificabil cu ușurință, în cazul unei discuții despre vaccinare. Unul spune: ”M-am vaccinat. Nu doresc să mai lupt cu sistemul. Sistemul învinge. Asta e!”. Altul știe: ”Știu sigur că sunt substanțe periculoase în vaccin. Nu mă vaccinez. Este alegerea mea. Să văd ce o să fie!”. Altul perorează: ”De ce mai sunt pacienți în spital, dintre cei vaccinați, dacă vaccinul este util?”. Protestatarii luptă cu sistemul, politicienii se inflamează, totul este câmpul unei mari rupturi între oameni.
Decizia recentă, intrată în vigoare chiar azi, marți, 21 septembrie 2021, conform căreia fără ”certificatul verde” se restricționează accesul în sălile de nunți, botezuri, baluri, conferințe, concerte, intrarea în restaurante, baruri, cafenele, alertează o parte însemnată a publicului. Chiar angajații HoReCa au probleme, nefiind vaccinați decât într-o parte oarecare. Hotărârea Guvernului a fost dată rapid, cu aplicabilitate într-un interval scurt de timp, aproape că a luat pe neașteptate firmele afectate.
După o vară fierbinte, cu festivaluri, cu zeci de mii de participanți, toți într-o mare de oameni, cu vacanțe la mare, pe un litoral atât de insalubru, după cum mărturisesc cei care au trecut pe acolo, cu o densitate de oameni pe metru pătrat mai mult decât indecentă, martore fiind imaginile, ne întrebăm, ca naivii, de ce au crescut cazurile? După tam – tamul despre Covid 19, Delta (și nu mai știu ce urmează), în Piața Victoriei din Timișoara, concert de rock, operetă, în cadrul Zilelor Culturale Maghiare, în zilele de 23-26 septembrie. Perfect. Nu am nicio obsesie ungurească. Dar cum se vor respecta regulile anti Covid? Cine vor fi angajații instituțiilor statului, care vor verifica codul QR sau testele sau ce vor avea de verificat? Câți vor fi dislocați și de unde?
”Noi” și ”Ei” vă întrebăm pe ”Voi”: cum se vor fi împăca libertinajul unor activități publice, din vară până-n toamnă, cu restricțiile din toamnă până-n iarnă, dacă regulile ce strangulează, din nou, unele domenii economice nu au fost coroborate cu istoricul situației din România? Dar din Timișoara? În Timișoara, umblă hai – hui toți imigranții, pe spațiul mioritico – vestic, dintr-o pornire ”democratică”, nimeni nu știe dacă au sau nu Covid, iar ”Noi” și ”Voi” ridicăm un zid, chiar dacă invizibil, distrugător al relațiilor interumane, rece și urât, rece și murdar, ca să ne despartă.
Nu mai sunt comuniștii. Sunt tembelii. Noi, la fel. Buni de distrus.
