Profesorul Poenar şi-a epuizat rafturile bibliotecii, cu propriile cărţi…
.jpg)
A scris 40 de cărţi şi promite să nu se oprească. A operat sute de pacienţi şi încă mai are răbdarea să pună mâna pe bisturiu. A condus cu mână de fier filiala Timiş a PSD, dar a renunţat pentru totdeauna la politică. Profesorul Dan Poenaru a fost ales, recent, preşedintele Societăţii Române de Ortopedie-Traumatologie. Este primul timişorean care este ales într-o asemenea funcţie. Joi seara, sala Senatului Universităţii de Medicină a fost arhi-plină. Studenţi, colegi, prieteni şi apropiaţi au venit la lansarea celei de-a 40-a cărţi a lui Dan Poenaru. Chiar dacă au trecut aproape 30 de ani de la prima carte publicată, şeful Clinicii de Ortopedie din Timişoara îşi aminteşte cu lux de amănunte cât a avut de suferit până ce şi-a văzut numele în librării.
După 2-3 cărţi, mulţi renunţă la a mai scrie. Dumneavoastră nu v-aţi plictisit?
Am ajuns la cea de-a 40-a carte, dar nu, nu pot spune că m-am plictisit deloc. Nu cred că am spus tot ce am avut de spus. Am noi proiecte şi cu siguranţă voi mai scrie alte cărţi. De medicină şi de beletristică. Am încă elanul unui debutant.
Vă mai amintiţi de debut? De prima carte? Primele emoţii?
Îmi amintesc cu lux de amănunte de prima carte pe care mi-a fost trecut numele. În 1980, am fost coautor la un volum apărut la Editura Facla. Era un ghid terapeutic de traumatologie. Nu era vorba atât de emoţii, cât de dificultatea cu care puteai scoate o carte. S-a ajuns la un moment dat să ai nevoie şi de aprobare directă de la Ministerul Culturii pentru a putea scoate ceva. Volumul a avut succes, cartea apărând într-un tiraj mare. Următoarele două cărţi pe care le-am scris au fost publicate tot la Editura Facla. Până în 1989 aveam deja trei monografii şi trei cursuri universitare care au văzut lumina tiparului
Ce l-a determinat pe un doctor să înceapă să scrie?
Am început să scriu pentru că pot scoate la lumină acel eu pe care, medic fiind, nu-l poţi dezvălui. Scriitor fiind, poţi fi sensibil, poţi să suferi alături de cel suferind, împărtăşind neputinţa. Ca medic, n-o poţi face. Eşti condamnat să lupţi cu inevitabila ruletă rusească, cu şansele de nu ştiu cât la nu ştiu cât. Ca medic, nu pot controla nimic. (…) Chiar dacă la bază sunt medic şi am scris nenumărate cărţi de medicină, mi-am făcut timp şi pentru opere de beletristică şi eseuri.
Ce aduce nou, ultimul volum publicat?
Metastazele osoase, cartea scrisă împreună cu Marius Raica, şeful catedrei de Histologie şi cu colegul tunisian Drira Ouassim, are o importanţă deosebită pentru literatura medicală românească. Cartea se bazează pe o literatură la zi din toată lumea, doar la bibliografie apărând peste 200 de titluri. Ea se bazează şi pe o experienţă practică deloc de neglijat, în clinica de ortopedie de la Timişoara am operat 66 de pacienţi de metastaze osoase.
Cui i se adresează această carte?
Volumul este extrem de util medicilor ortopezi, dar şi medicilor de alte specialităţi apropiate ortopediei. Este un material extrem de util pentru studiu destinat rezidenţilor ce vor să devină specialişti în ortopedie.
Ce v-aţi propus să faceţi din ipostaza de preşedinte al Societăţii Române de Ortopdie – Traumatologie?
Avem multe proiecte. Pentru început, vom face o serie de cursuri, workshop-uri, specializări în ţară şi străinătate, de care vor beneficia colegii tineri şi vom oferi ca premiu sponsorizări la diferite evenimente medicale.
