Acasă Editorial Mefistofelicul

Mefistofelicul

DISTRIBUIȚI

Poartă  haine de  ierarh, are o barbă lungă, neagră, încearcă să-şi acopere complexele din prima tinereţe printr-o manieră dură, în raport cu preoţii de mir,  extrem de timoraţi de tonul lui şi de apelativele lui: bă! şi mă! Aşa  o fi  învăţat pe  câmpul de practică agricolă, în vremea în care era student la Medicină Veterinară,  după care, la învăţământul fără frecvenţă, cu notele cele mai mici, de trecere la limită, cu linguşirea profesorilor de la Teologie, pe care  apoi  i-a scuipat, a devenit …călugăr (?), apoi ierarh, venind la Timişoara, unde calcă totul în picioare: preoţi, oameni, sfinţi, distruge biserici, cică repară altele, care nu mai sunt gata niciodată, oferă contracte  de colaborare, pe bani publici, discreţionar, manipulează, în plus, vrea să (ne) fie, Doamne, fereşte, mitropolit!  A lansat în Timişoara  o  serie de epitete la adresa IPSS Nicolae, Mitropolitul Banatului, despre care, din  iubire, respect şi decenţă, nu am vrut  să pomenesc până acum, dar lucrurile o iau razna. După o viaţă dedicată Bisericii, după o viaţă de  sfânt, în adevăratul sens al cuvântului, el,  machiavelicul, îi spune mitropolitului nostru : „ MOŞU”. Nu are jenă, frică de Dumnezeu, dar, după campania noastră din vara anului 2011, după ce Mitropolitul Banatului a fost repus formal în drepturi, se preface că este guriţă dulce, ba, mai mult, îl vizitează în apartamentul său. Modul  în care manipulează Consiliul Eparhial depăşeşte puterea de a înţelege cum unii dintre  membrii săi, economişti,  jurişti, profesori universitari, cred că el este onest, votează cu ochii închişi tot ce vrea el, machiavelicul, omul celui rău, omul banului! (sau, nu aşa spune Biblia?). Neavând studii făcute la timp, neavând ca bază Seminarul Teologic, cum mai toţi preoţii au, neavând Facultatea de Teologie la zi, fără cultură adecvată, cu o poleială penibilă, a devenit tartorele Bisericii Bănăţene. Demersul  care va lua calea Patriarhiei, dar şi a DNA-ului, va avea câteva  întrebări, la care el,  machiavelicul, va trebui să răspundă. Fac aici, pe scurt, lista unora dintre ele: Ce s-a întâmplat cu banii pentru repararea bisericii cu două turnuri, din Lugoj, monument istoric (apropos, a fost construită de un strămoş de-al meu, menţionat în Istoria Banatului, Gavril Gurean)? De ce nu este gata şi de ce face presiuni pentru banii enoriaşilor din Lugoj, care sunt adunaţi la Protopopiatul Lugoj? De ce a  scos, împotriva legii, firma care a câştigat licitaţia pentru această lucrare  şi a dat-o unei firme care-l are pe reprezentantul său,  I . Nină, în Consiliul Eparhial? Ce rol are vicarul Popescu, care deţine trei funcţii, paralel, şi mai multe  salarii, din bani publici, în toate „concursurile”  pentru ocuparea posturilor de preoţi? Ce va spune  în faţa mai multor declaraţii ale unor preoţi care susţin că i-au dat bani (muuuuulţi),  pentru a fi lăsaţi în pace sau pentru a promova? De ce l-a adus  la  Mănăstirea Săraca pe Vântu, un aşa–zis călugăr, tată a trei copii, care şi-a ascuns obrazul tot în Banat, venind de aiurea… De unde are vicarul Popescu bani pentru a-şi întreţine doi copii  la studii, în străinătate? Unde au dispărut cei 300 000 euro,  de la biserica din Urseni,  pentru care există demersuri la Parchetul de pe Lângă Judecătoria Timişoara? De ce nu-i primeşte pe enoriaşii din Urseni la mitropolie, care nu este a lui! De ce a încălcat vorba mitropolitului Nicolae şi a plecat cu Sfântul Iosif de la Partoş în ţară, când mitropolitul a spus: „nu!”? Cât mai are de gând să-l ciopârţească pe  ocrotitorul Banatului din catedrala mitropolitană?  De ce  a dus icoanele vechi, din argint,  de la ctitorirea catedralei Mitropolitane (octombrie 1946)  la…”curăţat” şi după mii de insistenţe le-a readus,  dar enoriaşii  nu le mai recunosc… De ce dă sms-uri din altar? De ce sfidează şi  ce accident de maşină a avut, cu reparaţii din bani publici, pentru care poliţia vorbeşte în şoaptă?  Mai sunt multe,  dar spaţiul nu permite, acum. Pentru toate,  el, machiavelicul, va da socoteală, aici, pe pământ, în faţa instituţiilor statului (care, apropos, nu se mai tem de dictatori!), dar, mai ales, în faţa lui  Dumnezeu! Ar fi soluţie. Să plece! Până nu se face de ruşinea lumii! Căci, pe noi ne-a făcut! Biserica, catedrala, se goleşte când el… grăieşte! (predici plagiate!).
 

Comentarii

comentarii