Va ajunge Timişoara la 1.500.000 de locuitori?
“Semnalele pe care le-am primit, când am venit ca arhitect şef al Timişoarei, prevedeau ca, în următorii 20 de ani, Timişoara să ajungă la 1.500.000 de locuitori. Atunci, m-am gîndit că nu e nicio problemă, dar întrebarea a fost: “De unde luăm peste 1 milion de oameni care lipsesc?”, a declarat Sorin Ciurariu, arhitectul-şef al Timişoarei. De vreo trei ani, se tot vorbeşte, deşi “pe la colţuri” şi în surdină, de unul dintre cele mai curajoase şi importante proiecte din Zona de Vest: “Polul de Creştere” sau “Megalopolisul Timişoara”.
Ce înseamnă asta? Timişoara va trebui să ajungă nu un oraş mare, ci foarte mare şi să depăşească 1.500.000 de oameni.
Deşi proiectul e la nivel de idee şi discuţii, a reuşit să-i şocheze pe cei mai avizaţi specialişti timişoreni încă de la început şi i-a lăsat “mască”. Acest fapt nu înseamnă că “Megalopolisul Timişoara” nu este posibil. “Săptămâna asta, am o prezentare la Broşov, cu privire la zonele metropolitane şi lucrez la asta de trei săptămâni. Într-o propoziţie, pot spune că “Timişoara va deveni megalopolis, atunci când va vrea Dumnezeu!”, dar spun că Timişoara va putea deveni megalopolis, depinde foarte mult de voinţa politică a oamenilor, dacă îşi doresc şi aici mă refer la toţi, nu numai la timişoreni.
Acest “Pol de Creştere”, politica naţională l-a definit să devină pol fundamental pentru toată partea aceasta a Europei, pentru că nu poate fi vorba numai de un oraş mare sau remarcabil în Vestul României. El trebuie să aibă aibă o relevanţă în zona Central-Europeană. Atunci, apar nişte probleme ce ţin de România, dar nu depind numai de România, privitor la conexiuni. Trebuie să fii pe un culoar de conexiune majoră, dacă eşti în zone de interes privitor la schimburi, pentru că atunci se creează instituţii economice şi bancare.
Toate acestea sunt motoare majore de dezvoltare. În aceste condiţii, poţi vorbi de o politică de creştere a populaţiei. În momentul de faţă, noi ne luptăm, şi mă rog lui Dumnezeu ca numărul populaţiei din Timişoara să nu scadă sub 300.000 de locuitori. Semnalele pe care le-am primit, când am venit ca arhitect şef al Timişoarei, prevedeau ca, în următorii 20 de ani, Timişoara să ajungă la 1.500.000 de locuitori. Atunci, m-am gîndit că nu e nicio problemă, dar întrebarea a fost: “De unde luăm 1 milion de oameni care lipsesc?” Se poate înţelege o creştere a populaţiei până la 500.000, în 20 de ani, în anumite condiţii sau, să zicem, până la 750.000 într-o zonă de influenţă, tot în anumite condiţii, ce nu pot fi îndeplinite acum, dar nu înţeleg cum poate ca Timişoara să ajungă la 1.500.000 de locuitori, în afara imigraţiei”, a declarat Sorin Ciurariu.
În doi ani, Săcalazul s-ar fi unit cu Timişoara
Numai un singur exemplu: distanţa de la hotarul comunei Săcălaz până la hotarul Timişoarei actuale este de numai 1,5 kilometri şi, conform primarului Ilie Todaşcă, cele două localităţi s-ar fi unit în doi ani, dacă nu ne-ar fi lovit criza economică.
Din anul 2004 până acum, Primăria şi Consiliul Local Săcălaz au aprobat aproximativ 2.500 de terenuri pentru construcţii de case şi numărul cererilor de construcţii continuă să crească. Numai în ultima şedinţă de consiliu local, de săptămâna trecută, au fost date 11 aprobări. Cererile, în cea mi mare parte, au venit din partea timişorenilor (80%), iar restul de la săcălăzeni şi de la alte persoane din alte oraşe. Chiar familia Becali are teren acolo, nu Gigi Becali.
Trebuie să remarcăm un fapt incontestabil: cele două localităţi se vor uni fizic, indiferent ce s-ar întâmpla de acum încolo. Nimeni nu poate opri extinderea. Întrebarea ce se ridică este: “Ce se va întâmpla atunci, din punct de vedere juridic?”. Interesant este că drumul către unirea cu Timişoara are loc numai dintr-un sens –Săcălaz –Timişoara şi nu şi dinspre Timişoara –Săcălaz. Atunci, alipirea s-ar fi făcut mult mai repede, mai ales dacă nu ar fi fost blocată mai mulţi ani de acel viaduct la care s-a lucrat prea mult timp. De ce?
Timişoara nu are întocmit Planul de Urbanism General (PUG), pe când Săcălazul îl are. “Ei nu pot veni către noi, dar noi putem să ne ducem către ei. Eu am PUG-ul. Ei nu au PUG-ul. Noi ne ducem încolo, ei nu pot veni încoace”, a declarat Todaşcă.
Două kilograme de hârţogărie pentru întocmirea bugetului
Trebuie să amintim că Săcălazul, cu cele două sate: Beregsău Mare şi Beregsău Mic, se întinde pe o suprafaţă de 136,1 kilometri pătraţi şi numără 7.400 de locuitori. Teritoriul total administrativ are 11.949 de hectare. Este una dintre cele mai mari din judeţul Timiş.
De fapt, Beregsău Mare chiar s-a bătut să devină comună, dar, fiindcă au vrut prea mulţi să devină primari, proiectul a căzut. Din centrul comunei până în centrul Timişoarei sunt 7,7 kilometri. Râul Timiş este cea mai importantă apă curgătoare, iar pe teritoriul comunei mai trec pârâul Beregsău Mare şi Niarad. Demn de semnalat este faptul că localitatea este destul de bogată. Are un buget de 100 de miliarde de lei vechi, faţă de altele, care au 10 miliarde. Poate că cel mai şocant lucru este că pentru întocmirea acestui buget este nevoie de o hârţogărie infernală, ce cântăreşte două kilograme, iar acest lucru se întâmplă în epoca internetului şi a calculatorului.
Tot pentru punerea la punct a bugetului este nevoie de 70 de conturi la trezorerie –35 de conturi pentru venituri şi tot atâtea pentru cheltuieli. Numai primarul cu contabilul au lucrat aproape două luni pentru a completa hârţogăria. De asemenea, au mai lucrat Comisia Economică şi comisiile reunite ale Consiliului Local Săcălaz. Bugetul cuprinde 18 capitole, cu alte cinci-şase-şapte subcapitole. E o muncă birocratică foarte grea, dar cu toate acestea Primăria Săcălaz a concediat 50 de angajaţi, din cauza crizei economice. Care ar fi soluţia? Lucrul cu o bancă comercială. Atunci, nu ar fi nevoie decât de vreo 10 conturi, iar hârţogăria s-ar diminua foarte mult.
În jurul Timişoarei, mai există, tot la distanţe foarte mici, de numai doi, trei sau patru kilometri, şapte cumune: Moşniţa Nouă, Dumbrăviţa, Sânandrei, Giroc, Ghiroda, Şag şi Sânmihaiu Român, care se extind cu o repeziciune extraordinară către Timişoara.
Deja a luat fiinţă Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară (ADI), din care fac parte 15 comune periurbane. Primarii se bucură foarte mult, fiindcă sub această formă vor atraşi mulţi bani de la Uniunea Europeană către administraţiile locale şi atunci se vor dezvolta foarte mult şi se vor apropia tot mai rapid de centru –Timişoara. “Timişoara nu este consfinţită ca zonă metropolitană, din punct de vedere juridic. Dacă ar fi aşa, ar însemna bani mai mulţi. Atunci, s-a constituit ADI. Prin asta ne propunem, de la infrastructură la transport local, să aducem bani mulţi europeni, pe care noi singuri, ca şi comună, nu vom putea să îi adunăm.
De exemplu, pe fonduri structurale privind agricultura , singuri, ca şi comună, pot lua 2,5 milioane de euro, dar printr-o asociaţie de două comune putem atrage 6,5 milioane de euro, iar la nivel de ADI Timişoara, 90 de milioane de euro. Cu cât e mai mare comunitatea şi numărul de locuitori, cu atât se dau bani mai mulţi. Nu avem decât avantaje cu ADI. Actul juridic de înfiinţare a ieşit acum două săptămâni. Până în 31 iulie, trebuie să depunem proiectele de atragere de fonduri UE”, a spus Todaşcă.
Despre localităţile periurbane se mai spune că au devenit dormitoarele Timişoarei, pe măsură ce afacerile economice s-au dezvoltat, iar oamenii cu bani au reuşit să evadeze din “infernul de beton” al oraşului şi şi-au cumpărat case la sat.
Avantajele sunt multiple. La ţară, oamenii găsesc linişte şi aer curat, iar peisajul natural îi ajută să mai uite de problemele de la birou. Numai în Săcălaz, zona III de locuinţe este ocupată, în proporţie de 90 %, de către timişoreni. De asemenea, între Arad şi Timişoara există 40 de kilometri, dar se preconizează că şi aceste două oraşe se vor uni fizic, datorită expansiunii demografo-economice. Rămâne de văzut când va deveni Timiţoara megalopolis.
