Asociația Memorialul Revoluției16-22 Decembrie 1989 din Timișoara prezintă, în parteneriat cu Muzeul Național din Budapesta, expoziția Pete de culoare ale cotidianului afișat în epoca lui János Kádár (1857-1989).
Vernisajul va avea loc la sediul asociației de pe str. Oituz nr.2 B (Popa Șapcă 3-5), în ziua de vineri, 10 martie 2023, ora 14.30, și va rămâne la dispoziția publicului până la data de 13 aprilie.
În deschidere vor lua cuvântul din partea Muzeului Național Maghiar Gál Vilmos, și Dragan Traian, curatorul expoziției, și Gino Rado, președintele Memorialulul Revoluției din Timișoara.
Gino Rado a explicat că legat de expoziție, afișul, ca document istoric, cu toate limitele sale de exprimare, este capabil să ofere o imagine de ansamblu asupra unei perioade istorice. Această imagine însă, trebuie tratată critic, având în vedere caracterul propagandistic (comercial, cultural sau politic) accentuat pe care afișul în general îl are.
Cel mai important factor cu care afișul este într-o luptă continuă este timpul. Evenimentul la care se referă este întotdeauna unul relativ scurt, durata în care trebuie să capteze atenția privitorului și să îl convingă se poate măsura și ea de cele de multe ori în câteva clipe. Dacă reușește înseamnă că si-a atins menirea. Producția de afișe a epocii Kádár este una uriașă și acoperă toate segmentele zilei cotidiene. Cele 40 de afișe din colecția Muzeului Național Maghiar reprezintă părți a unui mozaic imagistic ce s-a dorit a fi văzut. Trebuie însă avută in vedere omniprezenta cenzură, fiecare afiș trecând printr-un proces de aprobare înainte de a fi tipărit. După consolidarea deplină a regimului Kádár începând cu anul 1963 treptat, sunt introduse o serie de măsuri de ”îmbunătățire a stării de spirit” și ”ridicare a nivelului de trai” a populației conform sintagmei ”cine nu e împotriva noastră e cu noi”. Se reduce săptamâna de lucru de la 48 la 44 de ore în 1973 (odată la 2 săptamâni o sâmbată liberă), iar în 1981 se generalizează săptămâna de lucru de cinci zile. Mecanizmul cenzurii – bazat pe categorizarea manifestărilor culturale de orice fel în interzis / tolerat/sprijinit (3 T: Tiltott, Tűrt, Támogatott) funcționează în continuare, dar, treptat din ce în ce mai puține manifestări sunt introduse în categoria celor interzise. Afișul devine o pată de culoare a cotidianului, atât pe străzi cât și în diverse instituții ale administrației, culturii, sănătății sau învățământului. Sloganele ideologice dispar treptat, cultul personalității nu este prezent vizibil – mesajul sugerat fiind unul al unei libertăți date de ”societatea socialistă de consum”.
Bilanțul Revoluției maghiare din 1956 (23 octombrie 1956-4 noiembrie 1956) arată un număr de 3000 de morți, 20.000 de răniți și 200.000 de refugiați. Ca urmare a represiunii ulterioare, în perioada 1956-1963, 367 de persoane au fost condamnate la moarte, 26.000 închise, și 300.000 s-au aflat sub observația poliției, a explicat Gino Rado.
