Criza economică, atac parşiv la interesele copiilor…
Zâmbetul unui copil fericit este idealul său în viaţă. Nu şi-a pierdut nicio clipă entuziasmul şi nici curajul de a acţiona acolo unde toţi ridică din umeri. De 15 ani este voluntar în Organizaţia Salvaţi Copiii Timişoara. De 10 ani este director. Nu s-a plictisit nicio clipă şi în 15 ani nu a simţit nici măcar o dată nevoia să renunţe. Nu suportă negativismul şi trăieşte după un slogan desprins parcă din altă lume: „Şi imposibilul se poate face cu entuziasm”. Criza economică îl motivează, în loc să-l dărâme. Pentru că de abia acum va începe să se vadă cu adevărat utilitatea organizaţiei Salvaţi Copiii. Doctorul Mihai Gafencu a revoluţionat organizaţia Salvaţi Copiii Timişoara, dar mai presus de toate, a dat un sens aparte cuvântului afecţiune…
Cât de greu este să conduci o organizaţie neguvernamentală în această perioadă?
Mă deprimă greutăţile şi nu vreau să vorbesc despre ele. Este ceva frumos şi în fiecare dimineaţă doresc să mă trezesc cu sentimentul unui lucru bine făcut şi util celor aflaţi în dificultate. Este adevărat că au fost şi sunt multe piedici, care îţi influenţează negativ munca, dar mereu am încercat să trec peste toate. Un zâmbet de copil fericit face mai mult decât o mie de probleme care te apasă.
Nu v-aţi plictisit după 15 ani de voluntariat în această organizaţie?
Nu am avut timp. E ceva nou în fiecare zi. Copiii rămaşi singuri sau cei cu probelme trebuie să simtă mereu că cineva e altături de ei. Cu toţii suntem voluntari, de la echipa pe care o conduc, la studenţii şi elevii care ne ajută. Sunt prea multe cazuri în care banii nu au absolut nicio importanţă, pentru a ne gândi în fiecare zi la ei.
Cum a afectat criza economică organizaţia Salvaţi Copiii Timişoara?
În nici un fel, până acum. Ne-a dat doar mai mult de lucru. Adevărata criză nu a venit încă în România. Acum ne va trăzni în moalele capului şi poate şi donaţiile vor scădea. Acum însă se va vedea adevărata noastră putere de a îndrepta sau schimba lucrurile.
Vreţi să spuneţi că vor exista mai mulţi copii nefericiţi şi părinţi delăsători în România?
Exact. Pe criză se vede adevărata noastră utilitate. Criza îi va înstrăina tot mai mult pe părinţi de copii. Vor fi părinţi cu probleme, nevrozele cresc în această perioadă la adulţi, foarte mulţi nu vor mai avea timp de copiii lor. Nu se vor mai ocupa de propriile odrasle, nu îi vor mai trimite la şcoală, îi vor băga mult mai repede în câmpul muncii sau pur şi simplu, din lipsă de bani, îi vor abandona definitiv. Părinţii vor deveni mult mai preocupaţi de aspectul material al vieţii, iar timpul lor va fi tot mai puţin şi tot mai în defavoarea copiilor. E trist, dar aşa va arăta realitatea cât de curând
Care este cea mai mare realizare a organizaţiei din Timişoara? Cel mai valoros proiect?
Personal, am multe proiecte dragi, multe utile, multe eficiente… Poate cel mai drag pentru mine este proiectul „Casa cu ferestre deschise”. A fost lansat exact acum 15 ani, când eu am păşit pentru prima dată în organizaţie. Am lucrat mult la el. Era un proiect destinat copiilor abandonaţi. Aceştia erau adoptaţi într-un fel de noi şi li se dădea o adevărată identitate. Am simţit cu adevărat că trăiesc şi că pot fi util cuiva. Acum nu mai este nevoie de aşa ceva, acum avem structuri guvernamentale care se ocupă de aceşti copii.
Un proiect de suflet?
Foarte aproape de sufletul meu este proiectul destinat tinerilor ce ieşeau din centrele de plasament. Pentru ei am făcut trei apartamente unde puteau locui şi tot pentru ei ne-am zbătut să căutăm cele mai bune locuri de muncă. Un proiect extrem de eficient a fost de exemplu cel de luptă împotriva drogurilor. De consiliere a părinţilor şi a copiilor care cosumă stupefiante. Au fost sute de proiecte în toţi aceşti ani, o părticică din fiecare dintre ele a rămas undeva în sufletul meu.
