.jpg)
Toată suflarea ortodoxă din Banat aşteaptă cu sufletul la gură ziua de 21 iulie. Este ziua în care se reuneşte Sfântul Sinod şi ziua în care, aşa cum era promis printr-un comunicat de presă, se aşteaptă corectarea unei mari umilinţe ce i s-a făcut ÎPSS Nicolae, mitropolitul Banatului, prin ridicarea dreptului de semnătură. Este binecunoscut, mai ales timişorenilor, faptul de a se fi adunat mii de semnături în favoarea mitropolitului Banatului, cu cerere specială de a i se reda dreptul de semnătură, aşa cum, de-a lungul vremii, toţi mitropoliţii l-au avut în România. Nedreptatea făcută mitropolitului Banatului este prima de acest fel din Biserica Ortodoxă Română. Mitropolitul Banatului este fiul Caransebeşului, ce deţine episcopie înfiinţată prin decret de către Împăratul Franz Joseph, reînfiinţată chiar de către mitropolitul Nicolae, în 1994. Părinţii mitropolitului se odihnesc lângă Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Caransebeş, iar modelul de atitudine ierarhierească, dar umană cu orice preţ, impus de ÎPSS Nicolae, este unic. Bunătate, modestie, înţelegere, capacitatea de a reuni forţele binelui, compasiune pentru cei în nevoie, umilinţă creştinească, toate sunt numai câteva din calităţile evidente ale modului în care-şi afirmă personalitatea. Catedrala Mitropolitană este tristă fără mitropolitul ei. Catedrala este a mitropolitului, de aceea se şi numeşte aşa… Aşteptând cu sufletul deschis reparaţia morală de care are nevoie cel mai înalt ierarh din clerul bănăţean, constatăm cu bucurie că toată lumea îşi doreşte revenirea mitropolitului la cele obişnuite lui. Chiar dacă starea fizică este amprentată de vârsta înţelepciunii, calitatea spiritului şi a intelectului sunt neatinse de vreo întâmplare nefericită. Liturghiile din Banat au o topică specifică, oamenii fiind obişnuiţi cu ea, iar orice ingerinţă de altă natură, chiar şi cu aparentă bună intenţie, nu face decât să ridice semne de întrebare. Din această perspectivă, Biserica Ortodoxă din Banat are un părinte. El se cere respectat. Există legile nescrise, aşezate peste cele scrise, care impun decenţa relaţiilor din lumea aceasta tainică, fără de care nu am exista. Lumea din liniştea bisericii, fără de care am fi mai săraci. Aşteptăm că Prea Fericitul Daniel, care este fiul duhovnicesc al mitropolitului Nicolae, să fie garantul celei mai înţelepte decizii a Sinodului din 21 iulie. Aşteptăm ca bisericii bănăţene să i se lase liniştea, caracteristică zonei noastre, şi să i se dea girul continuităţii tradiţiei, din care nu poate lipsi un mitropolit bănăţean. Îl avem, îl respectăm şi îl susţinem, aşa cum ne-au învăţat bunicii şi părinţii: să respectăm tradiţia, să fim toleranţi, dar să nu ne lăsăm umiliţi…
