Claudiu Nica s-a stins în această dimineață la spital. Avea doar 20 de ani și era un student eminent la Universitatea Babeș Bolyai din Cluj-Napoca, la Științe Economice. A terminat liceul în localitatea sa natală, la Beliu, iar în carnetul său cea mai întâlnită notă era 10…
Tânărul din Beliu a fost internat la Spitalul din Ineu, iar rudele și apropiații săi toți spun că decesul a fi fost cauzat de complicațiile la o răceală. Un fost coleg de facultate scrie pe facebook că a fost vorba chiar de meningită , „o boală nemiloasă”.
Totuși, prin Beliu și prin Ineu se vorbește despre ceva mult mai grav, o boală incurabilă… Niciun cadru medical nu confirmă diagnosticul, dar asta și din cauze care țin de confidențialitate. Cert este că la Beliu, Ineu și în localitățile din zonă, mai ales cei tineri sunt șocați atât de faptul că un prieten, un consătean de-al lor care avea în față un viitor strălucit, s-a stins la doar 20 de ani, dar și de diagnosticul despre care se spune că ar fi dus la moartea lui Claudiu: HIV.
Asta și pentru că, în urmă cu doar câțiva ani, doi tineri din zonă, aflați într-o relație, s-au stins amândoi tot în urma unui diagnostic suspect, același despre care se vorbește și în cazul lui Claudiu…
Tocmai de aceea, se impune ca cei care l-au cunoscut pe Claudiu să facă o vizită la medic pentru un set de analize.
Mesaj emoționat pe facebook al lui Sven, coleg de facultate cu Claudiu:
„Sven Alexander Gal to Nica Claudiu
Dumnezeu să te ierte, suflet bun! ? Vestea pe care am primit-o astăzi a căzut întocmai ca un fulger. Te știam bine sănătos și fericit că vii în vacanță. Ai fost un om extraordinar, și nu o zic asta pentru că mi-ar impune dictonul “De morți numai de bine!”, ci pentru că am apucat să vorbesc cu tine, să ne întâlnim la cursuri. Erai un om plin de viață, oricine se putea înțelege cu tine. Erai modest, erai muncitor și aveai planuri de viitor. Nu o să uit niciodată ziua când au fost alegeri pentru reprezentanții de specializare și, când a venit rândul celor de la EAI, tu cu o simplitate rar întâlnită în zilele noastre, ai zis: ”Dacă nu vrea nimeni, mă duc eu!” De asemenea, nici acele dimineți de joi, când în loc să te odihnești, pentru că studenților de la EAI, le erau destule 7 cursuri, tu veneai cu punctualitate, scoțând de la noi reacții de mirare totală sau felul în care îi cereai doamnei Mocean muncă suplimentară, pentru ca să-ți îmbogățești cunoștiințele. Sau cursurile unde activai negreșit. Sau poveștile tale din vacanță, ținând minte că erai un iubitor al orașului Zagreb. Sau pățaniile tale legate de școala de șoferi. Cert e că era o adevărată plăcere să vorbesc cu tine. Este foarte trist ceea ce s-a întâmplat. Această boală necruțătoare, care este meningita și cu o evoluție crudă te-a luat de printre noi, deși inițial crezusem că ai avut accident de mașină, datorită drumurilor grele pe care le aveai. Ceea ce e trist e că nu am apucat să vorbesc cu tine mai mult și faptul că observ că Dumnezeu îi ia dintre noi, tocmai pe cei cu sufletul mai mare, așa cum ai fost tu, zis asta fără nicio artificialitate. Ai fost acel coleg pe care toți îl aveam la suflet. Țin minte că îți spuneam să treci și pe la mine, când ai drum prin zonă și tu ziceai că sigur mă vei vizita. Iată că acest lucru nu mai e posibil pentru că Dumnezeu te-a chemat lângă El. Dumnezeu să te odihnească în pace! Nu te vom uita niciodată!”.
Sursa: specialarad.ro
