Cu foarte puţin timp în urmă, fosta noastră colegă de breaslă Eleonora V. Popa a plecat dintre noi. E ca şi cum şi-ar fi predat ultimul articol spre publicare în presa vremii de azi. Pentru ea, mâine va însemna intrarea într-o lume cu totul nouă, total necunoscută celor vii. Nimeni nu a transmis niciodată vreo corespondenţă din Nefiinţă. Poate că Nora, aşa cum îi spuneam foştii ei colegi de la “Renaşterea bănăţeană”, nici nu va mai avea pornirea de a mai face presă acolo unde va merge. Poate că va vrea doar să se odihnească şi să uite lucrurile prea repede trecătoare de care ne legăm viaţa noi, cei care scriem în ziare. După o viaţă zbuciumată, cu siguranţă că Nora merită tihna pe care le-o dă celor mai buni dintre noi contopirea cu Eternitatea. Dumnezeu să te odihnească, Eleonora Popa şi să îţi călăuzească paşii prin infinit!
