Sănătatea este bunul cel mai de preţ al omului, preţuit mai ales atunci când nu îl mai ai, pentru că reprezintă, între altele, puterea de a munci, bucuria de a trăi. De aceea, trebuie preţuită. Dar de ce ne amintim de ea doar “în sezon”, de parcă ar fi o modă de toamnă/primăvară?
În afară de virozele sau gripele de sezon, care fac subiecte de presă, omenirea ar trebui să nu uite că pe lângă acestea, bolile cardiovasculare şi diabetul retează incomparabil mai multe vieţi, de ordinul milioanelor, la nivel panglobal.
Avem acum gripa provocată de coronavirus, dar să nu uităm că noi avem gripa noastră obişnuită, de sezon; şi iată că toată lumea este canalizată voit doar spre “virusul încor(n)orat”, în timp ce am uitat de rujeolă, de exemplu.
Potrivit Centrului Naţional de Supraveghere şi Control al Bolilor Transmisibile (CNSNBT), situaţia rujeolei în România la data de 21.02.2020 arată că numărul total de cazuri confirmate cu rujeola în România raportate este de 19.461, din care 64 de decese. Judeţul Timiş este pe locul IV, cu 7 noi cazuri (nu decese), după Bucureşti, Suceava, Satu Mare şi Neamţ.
Toate canalele mediatice din ţară panichează populaţia cu zecile şi sutele de decese provocate de coronavirus… în China, în Italia, în Occident sau în Orient. Până acum, România a fost ferită de molima aceasta, cazurile cu suspiciune de coronavirus de la noi fiind infirmate de probele de laborator.
Sigur, trebuie luate măsuri, cele de bun simţ, de igienă personală, să nu frecventăm locurile aglomerate, să ne spălăm pe mâini, să nu tuşim şi să nu strănutăm decât în batistă, protejându-ne semenii, iar dacă avem suspiciune de boală, să ne prezentăm la medic, să nu ne tratăm după reţetele noastre sau doar după reclamele pe care le promovează farmaciile şi ne auto-izolăm la domiciliu până ne vindecăm.
Şcolile şi grădiniţele din Timiş, ca şi altele din ţară, “s-au golit” în această perioadă, mulţi copii rămânând acasă, chiar dacă nu au fost bolnavi “de tot”; dar mai bine aşa, decât să întreţină lanţul maladiilor de sezon.
Numai că se dă o amploare mult prea mare, sub forma panicării (A NU SE OMITE VIGILENŢA, DESIGUR!) unor stări care nu sunt fără precedent.
În ultimii ani, apropiaţi de noi, am avut raportări de gripe (la om) mult mai mari faţă de ceea ce avem acum.
Am avut gripa porcină, de tip A(H1N1), izbucnită în Mexic în aprilie 2009, care a evoluat ca o pandemie, răspândindu-se în întreaga lume, în perioada 2009-2010 provocând aproximativ 18.500 de decese. La noi s-au înregistrat la 1 decembrie 2009 3.259 cazuri confirmate cu AH1N1 pandemic. Atunci au fost suspendate şi cursurile din mai multe şcoli din Capitală şi din ţară.
În sezonul 2017-2018, Centrul Naţional de Supraveghere şi Control al Bolilor Transmisibile raporta 187 de decese la cazuri de infecţii respiratorii acute
În sezonul 2018-2019, CNSCBT raporta 23.727 de cazuri de afecţiuni clinice compatibile cu gripa, cu 9.747 de internări. În februarie 2019 au fost raportate 107 decese din gripa de sezon.
În general, pandemii ucigaşe se întâmplă când nu ai condiţii de igienă şi de siguranţă sanitară, când nu poţi controla şi izola cazurile, când nu ai medicamente potrivite şi când organismul este mult prea slăbit – cum a fost gripa spaniolă apărută în timpul Primului Război Mondial (1918-1919), ajunsă în multe ţări odată cu întoarcerea de pe front a soldaţilor, afectând mai ales tinerii şi care a provocat moartea a circa 50 – 100 de milioane de persoane din toată lumea.
Omenirea a mai trecut prin molime memorabile de-a lungul istoriei: ciuma (pesta sau moartea neagră), care s-a extins cel mai mult în Europa în secolul XIV, când tătarii au adus-o pe litoralul Mării Negre şi care a ucis aproximativ 25 de milioane de oameni pe continent. O altă boală epidemică gravă, holera, care a ajuns pe continentul european în secolul XIX, aceste două pandemii făcând mii de victime şi în Banat, în diferite perioade.
Epidemiile de Ciumă din Banat au fost consemnate între diferite perioade: 1509-1511; 1533 şi în 1603, când la Timişoara se aflau 12.000 de turci şi tătari. Ciuma nu a ocolit nici oamenii prosperi ai vremii, aşa că în epidemia din anul 1731 au murit inclusiv şase primari bănăţeni. Boala a început să regreseze abia la începutul anului 1939, când a fost consemnat ultimul deces, un rol important avându-l vaccinarea populaţiei.
Banatul a mai trecut şi prin focul epidemiilor de holeră repetate, cea mai ucigătoare fiind consemnată în perioada 1831 şi 1836, care a cauzat moartea a peste 1.000 de oameni. La Timişoara şi în Banat, în perioada 1831-1832 s-au înregistrat în jur de 2.500 de decese din acest motiv.
Până una-alta, Centrul OncoGen din Timişoara a descoperit şi oferit gratuit “formula” vaccinului salvator împotriva coronavirului, dar este necesară linia de producţie. De care, în niciun caz, Timişoara nu dispune.
