Alături de Muntele Semenic, muntele din apropierea municipiului Caransebeş, numit Muntele Mic, reprezintă dintotdeauna un simbol al Banatului Montan. Pentru ca priveliştea mirifică să capete valenţe creştine, pe o culme deasupra cabanelor, la marginea pădurii de brad se înalţă pe piatra stâncii biserica schitului cu hramul “Sfântul Ilie”, lucrată în stilul bisericilor maramureşene, cu un turn ascuţit, înalt de 20 de metri. Sprijiin de la Primăria Timişoara
Iniţiativa aparţine unor oameni de bună credinţă de la Primăria Timişoara şi de la Uzinele Electrice din Timişoara, care în anul 1939 au construit bisericuţa de lemn, fiind sfinţită de episcopul Vasile Lăzărescu, la 1 mai 1940. După executarea picturii de către Elvira Dăscălescu din Bucureşti, prin contribuţia parohiilor din Protopopiatul Caransebeş, lângă bisericuţă s-a construit un lăcaş care conţine cinci chilii, bucătărie şi trapeză, însă regimul comunist a făcut ca acestea să fie confiscate, iar călugării risipiţi, astfel încât, până în anul 1991, mănăstirea a funcţionat fără vieţuitori, de îngrijirea bisericii ocupându-se un singur paznic din localitatea Borlova. De la 1 iulie 1991 s-a reluat viaţa monahală, prin slujirea ieromonahilor Emanuel Boldea (1991-1995), Ilarion Iancu (1995-2000), iar din anul 2000, egumen al acestui schit este ieromonahul Pantelimon Timiş, care a reuşit, cu ajutor de la credincioşi, să ridice o clădire ce adăposteşte chilii, cămară şi bucătărie. În strânsă legătură cu schitul de pe Muntele Mic este crucea înălţată pe această culme, care iniţial a fost din lemn de brad, însă prin iniţiativa unui grup de intelectuali din Timişoara şi Caransebeş, cu binecuvântarea ÎPSS Nicolae, mitropolitul Banatului, şi a PS Laurenţiu Streza, episcopul Caransebeşului, s-a realizat o cruce metalică asemenea celei din vârful Caraiman. Noaptea, crucea este luminată, putându-se vedea chiar din Timişoara, când timpul este favorabil. Având în vedere acest monument creştin, Episcopia Caransebeşului, la iniţiativa Preasfinţitului Părinte Lucian, episcopul Caransebeşului, cu participarea a sute de credincioşi, organizează, din anul 2006, „Pelerinajul la Crucea de pe Muntele Mic”, cu prilejul praznicului Înălţării Sfintei Cruci (14 septembrie).
Schitul de pe Muntele Semenic
Tradiţia populară spune că în apropierea piscului Piatra Nedeii, de veacuri se săvârşea ritualul unor credinţe necunoscute. Aşa se explică pelerinajul, de ziua Sfântului Ilie, la Scăldătoarea Vulturului (un izvor cu apă curată şi rece), care, pe parcursul anilor, s-a dovedit a avea puteri tămăduitoare de patimi trupeşti.
Frumuseţea naturală a locului a determinat credincioşii să construiască, între anii 1945-1946, o biserică din lemn, iniţiativa construirii schitului aparţinând inginerului Alexandru Papp. În ziua de 6 august 1946, biserica a fost sfinţită de episcopul Veniamin Nistor, iar după trei ani, schitul avea să fie desfiinţat de către regimul comunist. În anul 1988, la 20 iulie, ÎPSS Nicolae Corneanu, la o vizită canonică la aceste locuri, constatând deteriorarea schitului, a luat hotărârea ca schitul să fie reactivat, prin încredinţarea conducerii schitului părintelui ieromonah Porhirie Nica, în scurt timp, preacuvioşia sa ridicând un corp de clădire ce adăposteşte chilii, trapeză, bucătărie, arhondaric. Biserica schitului a fost renovată, primindu-şi binecuvântarea la data de 20 iulie 1999, prin slujirea PSS Laurenţiu Streza. Actualmente, schitul de pe Muntele Semenic împodobeşte mireasma muntelui situat în centrul Banatului Montan, binecuvântând credincioşii care se închină domnului Iisus Hristos.
