Vineri seară a avut loc adunarea generală a membrilor Asociației Timișoara 2021 – Capitală Europeană a Culturii. Imediat după finalizarea acesteia, primarul Dominic Fritz anunța public că primăria nu va mai finanța asociația, după ce ar fi constatat că „aceasta și-a pierdut încrederea comunității”. Decizia a venit într-un moment în care conflictul dintre directorul executiv al asociației, Simona Neumann, și Fritz, purtat până atunci doar în privat, a ajuns și în presă.
După anunțul retragerii finanțării, mai multe voci l-au criticat pe edilul-șef al Timișoarei. Poate cel mai dur a fost Ben Oni Ardelean, deputat PNL, care spunea: „Timișoara Capitală Europeană a Culturii nu are voie să dea greș din cauza unui băiețel răsfățat ajuns în fruntea orașului alături de gașca sa”. Acum, tot la fel de acid la adresa lui Fritz este și fostul primar Nicolae Robu, într-o postare pe pagina sa de Facebook.
Fostul primar începe prin a spune că, de când Fritz e primar, Timișoara are tot mai multe probleme: Colterm, STPT și, acum, și Asociația TM2021. Robu amintește că proiectul s-a născut pe finalul ultimului mandat de primar al lui Gheorghe Ciuhandu, însă titlul a fost acordat Timișoarei de abia în mandatul său. Și atunci, cu implicarea primăriei, în mod special a fostului viceprimar Dan Diaconu, dar, în mare parte, datorită tocmai Simonei Neumann.
„NOI am câștigat competiția pt titlul de capitală culturală europeană, nu altcineva! Ați venit dv, un neica nimeni și ați decretat că nimic nu este în regulă aici! Tot ce-ați făcut dv, de 8 luni, a fost să vă promovați clientela de incompetenți și jecmănitori peste tot, ca un cancer! Și să scurgeți banii noștri către cei ce v-au sprijinit să ajungeți Primar!”, scrie Robu.
Acesta amintește că proiectul de Capitală Culturală, deci și asociația, s-a născut, în 2011, din colaborarea administrației locale, mediul cultural public, cel independent, mediul academic, mediul de afaceri și mass media. „M-am numărat printre cei 63, din postura de Rector, la acea vreme, al Universității Politehnica. În 2012, devenind Primar al Timișoarei, am acordat importanța cuvenită Asociației, alături de colegii fondatori, punând-o efectiv în funcțiune, pentru a-și putea împlini misiunea. Numirea d-nei Simona Neumann în fruntea Asociației a fost, așa cum timpul a dovedit-o, o decizie cheie în acest sens”, adaugă Robu.
Acesta amintește că, sub coordonarea Simonei Neumann, dosarul de candidatură a trecut prin două etape de selecție. În primă fază, Timișoara s-a regăsit printre cele patru orașe selectate pentru etapa finală, inițial fiind 14. În a doua rundă, a concurat cu Baia Mare, București și Cluj-Napoca, iar în septembrie 2016 a fost și desemnată câștigătoare.
„În 16 Septembrie 2016, a avut loc finala! Contrar așteptărilor celor care acum fac parte din șleahtă, iar atunci spuneau public că ei nu se implică pt că este o cauză dinainte pierdută, TIMIȘOARA A CÂȘTIGAT! A câștigat CU MINE CA PRIMAR, CU VICEPRIMARUL DAN DIACONU participant nemijlocit în numele meu la elaborarea și susținerea proiectului și CU SIMONA NEUMANN coordonator în elaborarea, pregătirea pt susținere și susținerea proiectului în fața juriului”, punctează fostul primar.
Spre final, Robu reiterează ideea că „acesta este un proiect al comunității”, în timp ce Fritz și echipa sa, „acei oameni, neimplicați – ba mai mult, cârcotași – cât a fost de lucru și de asumat răspunderi, vor acum, când trebuie puși în joc bani mulți, să o înlăture pe Simona Neumann și să acapareze ei Asociația!”. În aceeași notă, Robu spune că el a refuzat să fie președintele asociației, spre deosebire de Fritz, care „s-a și înfipt în funcția de Președinte – el, care n-a fost toată viața nici măcar președinte de ONG, ci doar simplu activist, un neica nimeni, altfel spus! – , desigur că e ahtiat după funcții!”.
Robu încheie cu „P.S.” în care atrage atenția că oamenii de care se înconjoară Fritz nu ar fi cei mai competenți, în primul rând amintind de Corina Șuteu, fosta ministră a Culturii, a cărei firmă a fost angajată de Fritz pentru consultanță pe acest proiect. Iată finalul postării lui Robu:
„Cum s-o aduci consultant, «pt a salva proiectul capitală culturală», pt 10.000 euro pe lună -Curtea de Conturi, DNA, se aude?- pe Corina Șuteu, care, ministru al culturii fiind la momentul deliberării, a votat cu Clujul, pe care l-a și consiliat, fiind astfel în conflict de interese, dar care n-are în spate decât “performanța” de a ne face țara de râs, prin acea expoziție devenită negativ celebră de la New York, cu poneiul roz cu zvastică, ofensatoare pt poporul evreu, atât de încercat în istorie!
Noi avem în Timișoara oameni de cultură, în același timp / sau manageri culturali excepționali, exponențiali pt actul cultural național, precum Ștefan Popa Popa’s, Cristian Rudic, Ada Hausvater, Balazs Attila, Ioan Gârboni, Mircea Mihăeș, Adriana Babeți, Silviu Oravitzan -și lista nu e închisă!-! EI trebuie promovați, valorificați! În niciun caz, nulitățile Vasile Popovici, Marcel Tolcea, Daniel Vighi, lichele ahtiate după bani și-atât! În schimb, dl Fritz pozează în “salvator” al Timișoarei cu… Corina Șuteu!
Eu știu, de exemplu, cu câți bani pune în scenă un spectacol de operă directorul Operei Naționale Române din Timișoara, Cristian Rudic și are toată prețuirea mea (și) pt asta, pt că asta denotă pasiune adevărată pt operă, cinste și corectitudine exemplare! Și știu și cum maestrul Ștefan Popa Popa’s a reușit să ajungă de la Vatican, până la Casa Albă, numai și numai prin valoarea sa!”.
Update: Vasile Popovici a reacționat la calomniile lui Robu: “Insultele omenilor vrednici de dispreț, gen Vadim Tudor, nu m-au atins și nu mă ating. Am avut parte de ele din plin și le-am considerat mereu complimente indirecte. Azi bietul Nicolae Robu ne tratează, pe Marcel Tolcea, pe Daniel Vighi și pe mine, drept „nulități”, „lichele” și „ahtiați după bani”. În gura lui, prieten al lui Nasleu și al interlopilor, cuvintele nulitate și lichea sună a laudă. Pe mine unul m-ar fi jignit peste măsură să aud de bine. Ideea însă că aș fi „ahtiat după bani” mi se pare totuși ciudată. Am mai auzit-o în presa aservită. În viața mea nu am CERUT și nu am LUAT un leu de la nimeni în afara salariului pentru care am muncit până am căzut din picioare. Nu am prezentat niciodată un singur proiect spre finanțare publică, nu am de gând să prezint și nu am vizat niciodată poziții obținute fără concurs sau fără argumentele profesionale. „Ahtiat după bani”? Când, unde, cum în viața asta de când mă știu?! O spun nu pentru a corecta ce spune un biet rătăcit, ci pentru informarea celor care nu mă cunosc deloc.”
Daniel Vighi: ”Constat cu un abia reținut sentiment de compătimire dar și de irepresibilă enervare că fostul primar Nicolae Robu, rector, profesor etc, etc nu se poate despărți de sine, de obsesiile și mărețiile de mucava ale unor funcții trecătoare și jignește gros pe cei care nu l-au mai vrut. Nu știu de ce i s-a pus pata, cum se spune, pe Marcel Tolcea, pe Vasile Popovici, pe subsemnatul. Dar noi niciodată nu l-am fi putut da jos din jilțul puterii. Stimate domnule fost primar Nicolae Robu, au fost mii de voturi care v-au alungat de pe tron. Asta este adevărul, probabil că acestor oameni le-o fi fost rușine, așa cum ne-a fost și nouă, de semenii noștri din alte orașe ale țării din cauza mirobolantelor dumneavoastră kitschuri, de la palmieri la trotuare zebră, de la proiecte cu fântâni muzicale pe Bega la tot soiul de alte trăznăi care ne făceau de rușine peste tot. Adaugați aici, rogu-vă, insuportabila domniei voastre părere super-pozitivă despre tot ceea ce ați făcut și ați dres la primărie. Nu pot să nu mă abțin să vă recomand o lectură despre paranoia puterii într-un roman capodoperă care se numește Eu, supremul și are un autor sud-american pe nume Augusto Roa Bastos, vi-l recomand să-l citiți, aveți acum timp suficent, poate veți pricepe ceva despre nebunia puterii care pe unii îi bântuie și după ce au pierdut-o, un caz, la urma urmei, aproape tragic, dacă n-ar fi de râs, așa cum au fost palmierii aceia la umbra cărora niște tineri au așezat, vă aduceți aminte, domnule fost primar? un monumental maimuțoi simpatic din plastic. Așadar, lectură plăcută, picioarele în ligheanul cu apă și eventual excursii în natură, aceasta ne suportă pe toți cu multă generozitate”.
