Exercițiile publice de acaparare a imaginii, indiferent cum, fie chiar prin cele mai meschine complicități, fac din politicul românesc un tablou greu de digerat. Pentru noi, la Timișoara, trimiterea în judecată a primarului Timișoarei, domnul Robu, de către DNA, este un subiect de analizat. Dar nu pentru toată lumea. Unii par a lua în joacă această temă, de o seriozitate demnă de o analiză de specialitate. Culmea este că tocmai unii ”fruntași” ai PNL, în persoanele domnilor Ben Oni Ardeleanu și Cristian Bușoi, au fost la Timișoara, zilele trecute, pentru a exprima ”susținerea pentru domnul Robu”. Cum semantica este o preocupare în comunicare, să observăm că mesajele celor doi, în conferința de presă, au sunat așa: ”colegii din PNL îl susțin pe domnul Robu!”. Nu s-a spus răspicat ”conducerea PNL îl susține pe….”. Jocul acesta perfid ascunde ceva. Știm și ce. Dacă pentru acest dosar, privind vânzarea unor locuințe cu încălcarea legilor (cazul este cunoscut, nu mai reluăm), primarul nostru spune: ”Codul de integritate nu este lege”, atunci să vedem ce se va mai întâmplă cu același cod, la următoarea trimitere în judecată. Surse care doresc să-și păstreze anonimatul afirmă că în dosarul numit ”anveloparea blocurilor din fonduri europene”, răspunsul DLAF fiind defavorabil domnului Robu, instituțiile statului vor fi nevoite să trimită, din nou, în judecată pe primarul Timișoarei. Ar fi, așadar, un al doilea dosar? Cine mai încalcă atunci ”neimportantul cod etic, de integritate” al PNL, conform căruia președintele PNL, Ludovic Orban, și Vasile Blaga s-au retras din candidaturi?
Ambițiile merg mai departe, la Bruxelles. Lauda lui Cristian Bușoi și a lui Nicolae Robu, privind susținerea Capitalei Culturale Europene, este redundantă. Ce să mai susțină la Bruxelles, mergând ”dintr-un birou în altul”, când Timișoara a fost deja apreciată la Bruxelles, dovada fiind însuși faptul de a fi deja desemnată Capitală Culturală Europeană.
Ambițiile politice au fost mereu taxate de istorie. Nimeni nu a scăpat. Și, mai ales, cei care au dat dovadă de cele mai acerbe lupte pentru putere au sfârșit și cel mai urât. Cu desconsiderare publică, cu imagine distrusă, cu încredere nimicită sub orgoliul propriu. Toți sfârșesc la fel.
Cel mai trist este că din acest ambiții absurde, exhibate nu doar de politicienii locali, dar și de unii… susținători ai ATCCE2021, numele persoanei care s-a zbătut enorm, care este apreciată la Bruxelles, și nu numai, Simona Neumann, căreia Timișoara îi datorează abilitatea de promovare a dosarului de candidatură, dar și lobby-ul delicat, este tot mai rar menționat! Asta este o piesă tipic românească, penibilă și cu rea credință arătată în public, ca și cum ”salvatorii națiunii” au apărut cu vreo cometă, din neant.
Penibilul, ridicolul, lupta meschină pentru poziții publice, de aparență ce nu are nicio legătură cu acel conținut necesar și obligatoriu, toate fac din realitatea noastră o imensă mlaștină în care unii se vor scufunda. Știți cum? O să ne fie milă de ei…
