Domnul primar Nicolae Robu este într-o bine – meritată vacanță exotică. Da, foarte bine, viața este scurtă și nu oricine ar putea ajunge în Seychelles, insule din Oceanul Indian, cu o istorie minunată, în care se amestecă influențele englezești cu cele franceze, în apropierea Africii, așa cum îi stă bine unei zone ca aceasta. Un bilet pentru o familie, la cele mai modeste hoteluri, în jur de 5000 de euro, dar nici asta nu-i o problemă, doar s-au mărit salariile în Primăria Timișoara, nu?
Vara asta are o influență interesantă asupra domnului Robu. Este discret, nu a spus nimănui unde merge, fotografiile de pe FB îl arată cam… solitar (deși nu este singur, ar fi absurd), doar una singură l-a trădat: cea cu broasca din Grădina Botanică din Seychelles (Victoria), unică în lume, într-o pădure exotică, situată exact în Insulele Seychelles, departe de lumea nebună de pe continentul bătrân, Europa.
Îl înțeleg pe domnul Robu. De ce să mai meargă la Mamaia? Am văzut, chiar azi, imaginile despre șantierele haotice din nordul stațiunii Mamaia, cu turiștii care nu dorm nopțile din cauza zgomotelor de pe șantiere, ca aici, la Timișoara, unde răsună noapte de noapte, zgomotele de macarale, ca de la niște monștri în desfășurare, iar Poliția Locală… habar nu are!? Îl înțeleg pe domnul Robu, acolo este liniște, iar la Timișoara au loc, noapte de noapte, curse de mașini cu tobele transformate, și de motociclete, pe Calea Lipovei, Popa Șapcă și Demetriade, concursuri ca la Montecarlo, iar Poliția Rutieră, sărmana, doarme în… bocanci sau o fi pe la mitinguri, deghizată în… Jandarmerie?
Domnul Robu are prieteni interesanți, tot mai interesanți, îl înțeleg, s-a necăjit cu dezastrul RATT, cu cel de la COLTERM; cu dosarele penale, ba cu poarta de intrare în oraș, sub care a murit un om, în 17 septembrie 2017, ba cu izolarea blocurilor, ba cu multe altele, chiar dacă dosarele stau ”cuminți”, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara. Gurile rele susțin că domnul Robu este în vacanță cu un nou bun prieten, om de afaceri, originar din Caraș Severin, dar nu-și postează fotografiile împreună din rațiuni ce țin de protecția ”datelor cu caracter confidențial”, adică de frica presei și a celor ce știu să facă… sesizări.
Domnul Robu, oricât s-ar strădui, din păcate, nu mai este cel care a fost, o promisiune luminoasă pentru Timișoara, un exponent al mediului academic pe care părea să nu-l atingă lumea interlopă, mediocritatea cu părul uns de uleiuri, cu costume lipite de corp, cu mâțe hlizite, isterice, despre care se spune că ar fi ”primărițele Timișoarei”.
Domnul Robu este în paradis, excelent, dar de ce ascunde asta? În această vreme, Timișoara este murdară, plină de praf și zgomote, râd de noi orădenii și clujenii! Urlă tobele pe Bega, se zbuciumă lumea, la București se nasc alte revoluții, dar eu îl înțeleg pe domnul Robu, față de care am avut cea mai mare admirație…
Ah, să nu uit, broaștele sunt, în anumite culturi, semnele înțelepciunii.
În pozele analizate de noi, broasca este doar de decor.
