Acasă Cultura O carte cât o viaţă: Calea Ferată Forestieră şi Industrială “Trenu’ Mic”...

O carte cât o viaţă: Calea Ferată Forestieră şi Industrială “Trenu’ Mic” Voislova – Rusca Montană – Ruşchiţa, de Petru Opruţ

DISTRIBUIȚI

Asemeni “Mocăniţei” Vişeului, “Trenu’ Mic” al Banatului montan era odinioară tren forestier tras de micile locomotive cu abur prin pădurile din care se tăiau copacii pentru industrie sau de unde se scoteau zăcămintele de minerale. Erau trenuri care se clătinau domol, fără grabă, din care se putea coborî ori în care se putea urca din mers, iar dacă era vară puteai culege din tren doar întinzând mâna, prune, mere ori alte fructe care atârnau greu pe crengile copacilor de pe lângă şine.

“Trenu’ Mic” circula pe linii ferate speciale cu ecartament îngust, specifice zonelor forestiere, între care se numără şi traseul Voislova – Rusca Montană – Ruşchiţa.

Despre acest peisaj de poveste vorbeşte Petru Opruţ în cartea intitulată “Calea Ferată Forestieră şi Industrială “Trenu’ Mic” Voislova – Rusca Montană – Ruşchiţa”.

Cartea ne poartă printre pagini de istorie a căilor ferate şi dezvăluie lucruri mai puţin cunoscute dar foarte interesante, bogat ilustrată prin fotografii inedite care fac mai mult decât o mie de cuvinte.

“Calea ferată în sinea ei este de fapt ca şi viaţa unui om pe acest pământ. Pe căile ferate au trecut mii şi mii de trenuri care se opresc în gările respective, altele trec în mare viteză nemaiputând nici măcar să le vezi. (…). Calea ferată forestieră şi industrială Voislova – Rusca Montană – Ruşchiţa se desprindea din linia ferată Caransebeş – Bouţari – Haţeg – Subcetate. Multe din fotografii, care înmănunchiate aici sunt mai vechi dar şi mai noi cum ar fi terasamentul acestui Tren Mic, în mare parte împădurit dar unde în mai multe locuri se mai observă podeţe şi câţiva piloni de susţinere. Desfiinţarea acestei linii a început după anul 1975, după reabilitarea drumului judeţean Voislova – Ruşchiţa. După închiderea liniei, şinele au ajuns şi prin gospodăriile oamenilor acestor sate, traversele care erau din lemn au ajuns stâlpi pentru garduri”, spune Petru Opruţ, în Argumentul din deschiderea prezentei scriituri.

Lucrarea prezintă, potrivit autorului, un sentiment aparte faţă de frumos, faţă de un model de viaţă vechi, faţă de locuri frumoase, faţă de râurile Bistra şi Rusca.

Primind invitaţia autorului de a păşi pe aceste meleaguri, deschidem cartea şi să ne lăsăm purtaţi într-o lume minunată, care chiar a existat.

Volumul a apărut la Editura David Press Print, Timişoara, în anul 2015.

Comentarii

comentarii