”Conștient fiind că nu sunt nici ziarist, nici scriitor, m-am întrebat de nenumărate ori dacă are vreo valoare mărturia mea, adică ”lupta mea” pentru a fi publicată într-un volum? În fapt, o rostogolire (cuvânt cu mai multe înțelesuri în limba română: întoarcere, rotire, răsturnare în cerc, dar rostogol înseamnă și pasă de pescuit…) prin ”Amânăria”, cuvânt inventat de mine cu gândul la draga de România… Merită să fie citit conținutul de către alții, dincolo de momentul apariției diferitelor articole? Am realizat acest volum la sugestia câtorva prieteni, cu speranța că încercările mele ziaristice dovedesc o posibilă formă de atitudine civică, acum și aici, poate mai necesară ca oricând, într-o țară în care lupta pentru democrație este abia la început”. Aceste cuvinte îi aparțin autorului, medicului și profesorului universitar, Sorin Pescariu, un reputat cardiolog, dar și o persoană cu o instruire excepțională, și cu o cultură temeinică.
Cartea ”Amânăria”, un nume pe care poate doar Herta Muller ar avea curajul să-l inventeze, ea, cea mai măiastră creatoare de cuvinte cu înțelesuri și rezonanțe interioare unice, este suma mai multor articole scrise de Sorin Pescariu, ca o formă de defulare a revoltelor, dar și a criticilor, pe care, în vreme, le-a adus sistemului. Nu doar sistemului, ci sistemelor, administrației, politicului, funcționarilor, aleșilor. Sorin Pescariu ar fi putut să fie un foarte bun scriitor. Un condei care taie, dar și mângâie, atacă, dar și apără.
Articolele sale au apărut în presa locală, regională și națională, încă din 1990: ”Dialog Liberal”, ”Timișoara”, ”Focus Vest”, ”Ziua de Vest” și altele, iar eu, ca prieten declarat, dar și un critic, altfel, cum să-i stea unui jurnalist, prieten cu un mare cardiolog, mă declar public ”parte din conspirația” publicării unor texte.
Cartea acesta merită să încălzească mâinile moi ale unui cititor adevărat! A apărut la Editura Brumar, Timișoara, nu de mult… Din păcate, ”domnul Covid” nu permite încă o lansare cu public.
Să o citiți!
