Cazinoul Militar Timişoara, la fel ca toate construcţiile vechi din vatra cetăţii, a fost ridicată în secolul XVIII (1775) în stilul barocului târziu, cu unele elemente rococo, după ce oraşul a fost eliberat de către habsburgi de sub ocupaţia turcească. Încăperi mari, o sală festivă în care altădată se dădeau baluri ale ofiţerilor, holuri cu balustrade din marmură care conduc spre o terasă generoasă ce se deschide spre Piaţa de Paradă, actuala Piaţă a Libertăţii, creează şi astăzi atmosfera plină de farmec a ceea ce a fost odinioară localul.
De aici, la 31 octombrie 1918, Otto Roth a proclamat aşa-zisa “Republică Bănăţeană autonomă”, dar dr. Aurel Cosma le-a cerut ofiţerilor români să părăsească în acel moment cazinoul, totul finalizându-se, câteva luni mai târziu, cu dorita alipire a Banatului la Regatul României Mari.
Cea mai frumoasă poveste legată de acest cazinou militar leagă indirect Timişoara de marele Ludwig van Beethoven, printr-o romantică primă dragoste a compozitorului de Janette von Greth. O dragoste neîmplinită, pentru că tânăra s-a căsătorit în 1787, la Koln, cu comandantul Regimentului 23 al armatei austriece, Karl von Greth. Generalul a fost dizlocat în Timişoara, în funcţia de comandant al Cetăţii şi împreună cu Jeanette von Greth au locuit în Cazinoul Militar. Iubitor al muzicii, generalul mângâia strunele viorii în timpul liber şi a slujit pentru modernizarea cetăţii.
La scurt timp după stabilirea în Timişoara, Jeanette a murit la doar 53 de ani şi fost îngropată în cimitirul fostei Biserici Piariste din Piaţa Libertăţii. În amintirea muzei lui Beethoven, pe Cazinoul Militar este montată o plachetă care aminteşte despre acest lucru.
