Acasă Editorial O singură Românie

O singură Românie

688
DISTRIBUIȚI

alt„O singură Românie” – acesta este  crezul, îndemnul, devenit slogan, afişat ieri la Primăria Timişoara, în timpul întâlnirii  dintre reprezentanţii PNL, PSD, PNŢCD, UDMR şi  ai Forumului German,  participanţi la semnarea actului de susţinere,  pentru turul al doilea al campaniei  electorale, a lui Mircea Geoană.  Crin Antonescu,  cel care  a promovat ideea unui prim-ministru în persoana lui Klaus Iohannis, a avut un  scurt discurs, prin care a decodificat  eliberarea de orgolii, de  mândrie nejustificată, de  interese ideologice ale unui partid sau altul, PSD şi PNL fiind situate la poli diferiţi. Ideea unei majorităţi pentru formarea unui guvern condus de Klaus Iohannis este, în sfârşit, una optimistă pentru România. O Românie obosită de intrigi politice, sfâşiată de orgolii şi clanuri  penibile, cu miniştri aşezaţi pe fotoliile  unor ministere despre care  habar nu aveau, cu ieşiri exhibiţioniste în piaţa publică, cu jigniri televizate în direct, cu manifestări  sumbre ale unor atitudini  care ne-au dus în pragul unei uri similare cu cea pe care numai la începutul  anilor  ‘90 o mai simţeam. Mulţi timişoreni au  vibrat, ieri, de emoţie, sala Operei a fost  supraplină şi, cu riscul de a fi acuzată de atitudine emoţională, am avut senzaţia  martorului care crede ce vede. Chiar i-am crezut pe Crin Antonescu, pe Mircea Geoană şi pe primarul Ciuhandu. Chiar îi cred că vor o singură Românie, una decentă, fără scandaluri nesfârşite, fără ură, fără  pagube prin sufletele noastre bântuite de mizeriile pe care ei, politicienii,  dar mai ales Băsescu, le-au promovat  cu un tupeu indubitabil. Atacuri la persoană,  promovarea  apropiaţilor în funcţii  de stat, licitaţii dirijate către firme favorizate, gata, ajunge! Dacă este naivitate să crezi pe cineva pe cuvânt de onoare, atunci asta devine un regret numai dacă promisiunea  este încălcată. Dacă este naivitate să-ţi doreşti, ca român, un preşedinte decent,  care promovează armonia, unul pentru care să existe o singură Românie, atunci îmi asum, din nou,  comunicarea emoţională, pentru care, pe site-ul  ziarului nostru, primesc   destule „urări” de genul: pleacă din ţară, mută-te,  altele îmi urează să mă sinucid! Ameninţările cu moartea sau cu mutatul în Bulgaria (cum i s-a urat lui Mircea Dinescu, prezent şi el, ieri, la Operă), sunt o paletă de „strigături” de tip fascist şi stalinist! Puţin cam prea mult pentru Timişoara, primul oraş liber al României. Iar dacă cineva   nu a înţeles ce s-a petrecut ieri la Timişoara, aşa cum mulţi nu au înţeles nici Revoluţia noastră, decât după multă vreme, atunci nu pot decât să sper că aşteptarea va fi un sfetnic bun. Va trebui să dăm răgaz acestei Alianţe pentru o Singură Românie. Fără răbdare, habar nu avem ce ar putea fi…

Comentarii

comentarii