“Proprietatea privată este garantată şi ocrotită de lege în mod egal, indiferent de titular. Ori, prin obligativitatea asigurării locuinţei este încălcat acest drept, nemaivorbind de ineficienţă legislativă, raportat la valorile pragului de asigurare, respectiv 20.000 euro şi 10.000 euro”, se arată în protestul Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului din România (OADOR) cu sediul în Timişoara, trimis luni, 22 august, Avocatului Poporului, preşedintelui Senatului României, Mircea Geoană, Curţii Constituţionale.
Acţionând prin constrângere
OADOR susţine că "banii" fac parte tot din categoria proprietăţii ocrotite de stat, cetăţeanul putând dispune de aceştia neîngrădit, câtă vreme respectă legea. Prezenta Lege 276/2010 aduce atingere veniturilor cetăţeanului, cât şi dreptului la proprietate la a dispune de proprietate şi nicidecum nu ocroteşte, obligând cetăţeanu1 să încheie asigurarea obligatorie, deci acţionând prin constrângere (câtă vreme nerespectarea prevederii legale este sancţionabilă cu amenda) asupra libertăţii de voinţă a cetăţeanului. Art. 53 din Constituţie vorbeşte despre restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Restrângerile din acest articol se impun numai în anumite condiţii în cazul de faţă "prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale". Această "restrângere" poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. “Or, din economia textului de lege criticat de noi prin prezenta excepţie de neconstitutionalitate nu regăsim şi explicaţia cuvenită la care eram îndreptăţiţi noi, cetăţenii în argumentarea adoptării acestei legi. Nu există practic raţiunea care a determinat legislativul să adopte o asemenea prevedere legală câtă vreme România nu s-a confruntat cu dezastre naturale de proporţii”, se arată în protestul semnat de către Teodor Raţiu, comisarul şef al OADOR.
Bir pe cetăţean
Protestul mai relevă că, privită la nivel naţional, măsura luată nu numai că nu este proporţională cu situaţia ce a dus la adoptarea prezentei legi care de altfel este completarea şi modificarea unei legi din 2008 care, dacă s-ar fi apreciat că este atât de stringentă, intrarea ei în vigoare ar fi produs efecte imediate încă din 2008, obligaţiile cetăţenilor intrând în vigoare deîndată. Faptul că legislativul după adoptare a adus modificări, amintind astfel intrarea ei în vigoare este, dovada lipsei de necesitate a unei asemenea prevederi prin inexistenţa condiţiilor enumerate de Constituţie la art.53, alin.1. Privită la nivelul fiecărui individ în parte legea este lipsită de eficienţă, fiind doar o metodă de a colecta cât mai multe fonduri pentru viitorul an electoral prin diferite mijloace cu aparenţă legală. Astfel, cetăţenii, achitând primele de asigurare de 10 euro, şi respectiv 20 euro nu au garanţia că vor fi despăgubiţi cu suma asigurată, respectiv 10.000 şi 20.000 euro. Că este aşa, o spune punctul 3 al art. 5 – suma asigurată obligatoriu, precum şi prima de asigurare aferentă pot fi modificate prin ordin al preşedintelui CSA. Aşadar, cetăţeanul în definitiv nu are nici măcar idee la ce se poate aştepta din partea C.S.A. din moment ce modificările ce pot interveni nu-i sunt enumerate cetăţeanului nici măcar cu titlu exemplificativ sau prin raportare la situaţii ipotetice ce pot fi avute în vedere, astfel încât el să fie informat. Cu 20.000 euro sau cu 10.000 euro cetăţeanul nu poate nici măcar să-şi cumpere o garsonieră, darămite să beneficieze, ca urmare a plăţii unei asigurări obligatorii, cel puţin de condiţiile de trai avute anterior calamităţii. România ar trebui privită regional faţă de zonele care sunt susceptibile a fi afectate de dezastre, zone cu un potenţial mai ridicat de producere a calamităţilor naturale. Or, adoptarea prezentei legi nu face altceva decât să mai scoată bani din buzunarul cetăţeanului fără implicarea autorităţilor statului în soluţionarea problemelor existente în anumite zone expuse calamităţilor (ex. alunecările de teren ale căror efecte ar putea fi mult diminuate dacă statul ar investi în programe pentru reabilitarea acestor terenuri). “În altă ordine de idei, o spunem cu regret, Curtea Constituţională a luat nişte decizii împotriva dreptului fundamental al omului la un trai decent. Prin Legea 276 din 2010 apreciem că legislativul a găsit încă o modalitate de spoliere a cetăţeanului de o sumă de bani (nu importă quantumul), una din lungul şir al “birurilor” pe cap de locuitor în condiţiile în care starea materială a cetăţeanului de rând majoritar este deosebit de precară”, susţine OADOR.
