Ar trebuie ca răspunsul să fie afirmativ. Pentru că a sunat alarma. La Moscova. Şi, de acolo, un zgomot ameninţător se propagă în sudul Regiunii Odessa, în Transnistria şi în Republica Moldova. Unda de şoc urmează să atingă, într-un fel sau altul, Ardealul românesc. Semnalele în acest sens sunt numeroase şi vin chiar din direcţia Institutului Rus pentru Cercetări Strategice. Sunt pe cale să se desfăşoare lovituri rapide, bine elaborate, care îşi propun, finalmente, destabilizarea României. Aşa că SRI, dacă cumva nu este, ar trebui să intre într-o stare de maximă alertă.
Situaţia din Republica Moldova este, presupun, destul de bine cunoscută în România. În esenţă, după punerea în cătuşe a prim-ministrului pro-european,după nominalizarea în persoana lui Ion Struza a unui nou prim-ministru, refuzat însă de Parlament, şi după ce preşedintele statului-frate a refuzat, la rândul lui, ultima nominalizare, Republica Moldova se află într-o criză politică fără precedent. Reprezentanţii pro-ruşi din Legislativul de la Chişinău sunt la un pas de a deţine majoritatea.
Peste această criză politică s-a suprapus o profundă criză economică. Care, fireşte, nemulţumeşte populaţia şi contribuie decisiv la debalansarea raporturilor de forţe în favoarea celor pro-ruse şi în defavoarea forţelor europene.
Ca atare, Rusia alege un moment cât se poate de potrivit pentru o lovitură de forţă în Republica Moldova, de natură să conducă la dizolvarea Parlamentului şi la alegeri anticipate. În acest scop, toţi agenţii de influenţă ai Moscovei de la Chişinău au fost activaţi.
Generalul locotenent Leonid Reshetnikov, care conduce Institutul Rus pentru Cercetări Strategice, este specialistul care a orchestrat, atât anexarea peninsulei Crimeea, cât şi ocuparea Donbasului, acutizarea instabilităţii din Ucraina şi toate politicile de dezmembrare a statului vecin. La sfârşitul anului trecut, acesta l-a trimis într-o misiune specială, la Tiraspol, pe Gheorghi Meniailo, expert al institutului respectiv. Scopul a fost de a consolida rolul de platformă militară şi politică a Tiraspolului, în vederea utilizării acestei regiuni pentru declanşarea rupturii de stat din Republica Moldova.
Momentul este bine ales şi din punct de vedere internaţional. Ucraina este, ea însăşi, în pragul colapsului, nebeneficiind, practic, de susţinerea pe care o aştepta din partea Uniunii Europene şi Statelor Unite, în plan politic, economic şi militar. La rândul ei, Uniunea Europeană şi, în primul rând Germania, care este conducătorul acestui grup de state, traversează o profundă criză politică şi socială, generată de uriaşul val de refugiaţi. Iar Statele Unite, surprinse de vigoarea Statului Islamic şi de neîncetatele atacuri teroriste organizate de acesta, sunt cu privirea aţintită în altă parte.
România, la rândul ei, în ciuda strângerilor de mâna ale Băncii Mondiale şi FMI, nu se află într-o situaţie economică foarte bună, fapt care alimentează, în continuare, o serie întreagă de tensiuni sociale. Aşa cum am mai arătat şi în alte ocazii, există în România o serie de vulnerabilităţi grave, în ceea ce priveşte politica de apărare, generată de subfinanţarea cronică a Armatei şi a industriei specifice. În plus, tensiunile din Ţinutul Secuiesc, tolerate atât de mult timp de autorităţile de la Bucureşti, au atins o masă critică, care, acum, ar putea fi speculate, cu succes, în serviciile secrete ale Federaţiei Ruse. Generarea unor conflicte de natură etnică în Ardeal ar fi de natură să scoată România din orice joc, punând-o în imposibilitate de a reacţiona, fie şi numai diplomatic, în raport cu ofensiva Moscovei, care urmează să fie declanşată în Republica Moldova.
Dacă se confirmă toate aceste previziuni consemnate şi de grupul analitic Da Vinci AG, care creditează ideea unei probabilităţi ridicate de lovitură de stat în Republica Moldova, coordonată de serviciile secrete ale Federaţiei Ruse, atunci SRI devine cel mai important instrument pe care statul român îl are la dispoziţie pentru a încerca să prevină şi să atenueze loviturile pregătite de Moscova lui Vladimir Putin. Va fi un examen greu. La capătul căruia vom vedea dacă SRI a meritat sau nu banii. În mod deliberat, îmi pun nădejdea în SRI şi nu în SIE pentru că ştiu că prima instituţie a primit un buget de şase ori mai mare decât cea de-a două.
