Anul şcolar a început atât pentru cei mici, cât şi pentru elevii din gimnaziu cu multe cerinţe costisitoare. Li se cer de la rechizite şi materiale didactice, uniforma scolară, până la dvd-uri, imprimante şi calculatoare.
În plus, şi clasa trebuie aranjată, covoare cumpărate, cărţi cumpărate, toate din banii părinţilor. Să nu uităm nici de materiale de igienă necesare copiilor în fiecare lună, cum ar fi săpunul, şerveţelele şi hârtia igienică. Şi uite aşa costurile cresc şi cresc… ca-n poveste. Dar câte sacrificii nu fac părinţii, atunci când vine vorba de copiii lor. Până şi bunicii pensionari au făcut împrumuturi la CAR ca să le cumpere nepoţilor tot ce au nevoie la şcoală. Şi toate acestea se întâmplă din cauza proastei finanţări din sistem. Deşi prin lege învăţământul este finanţat de stat, în realitate, părinţii sunt cei care acoperă din bruma de bani adunată, lipsurile din educaţie care sunt multe şi nu puţine. Legea le interzice profesorilor să strângă fondul clasei, în schimb, le permite părinţilor să facă donaţii în favoarea clasei în care învaţă copii. Dar, în timp ce părinţii se achită de obligaţiile lor, Ministerul Educaţiei „nu are dureri de cap”. O premieră pe care o marchează acest început de an şcolar este lipsa manualelor tipărite şi digitale pentru clasele I şi a II-a. Copiii nu au manuale din cauza contestaţiilor legate de modul în care s-au desfăşurat licitaţiile. Soluţia găsită de ministrul Educaţiei pentru a suplini această carenţă a fost prin materiale confecţionate, prin materiale auxiliare. O idee de altminteri neagreată de profesori, care spun că acestea nu sunt conforme cu noua programă şcolară. Aşadar, anul şcolar 2014-2015 a început fără manuale noi pentru clasele I şi a II-a, fără schimbări la examenele naţionale şi admiterea în liceu, dar cu un regulament ce integrează reguli de conduită în unităţile de învăţământ, un contract educaţional cu părinţii şi obligaţii pentru profesori şi elevi. O întrebare firească pe care ne-o punem cu toţii este când va veni timpul în care statul să se achite de obligaţile pe care le are faţă de cetăţeni, adică să şi dea, nu numai să pretindă?.
