Cum va arăta opoziția, după examenul acestei moțiuni de cenzură îndreptate împotriva Guvernului Dăncilă? Va ieși mai dezbinată sau mai puternică din această operațiune politică? Se va alege sau nu se va alege cu un lider incontestabil? Sau cu un partid pe post de lider al tuturor celorlalte? Va pregăti această moțiune de cenzură europarlamentarele, astfel încât opoziția să poată obține în total măcar jumătate din mandate? Se va constitui opoziția într-o veritabilă locomotivă electorală pentru campania prezidențială în care deja a intrat, pentru moment de unul singur, Klaus Iohannis?
Sunt întrebări povocatoare. În același timp, sunt întrebări legitime. În definitiv, de ce inițiază unul sau mai multe partide din opoziție o moțiune de cenzură? Scopul se reduce doar la dărâmarea Guvernului? Nicidecum. Asta se întâmplă doar în situații rare, două în total în ultimii aproape 30 de ani și numai atunci când sunt coapte condițiile pentru schimbarea majorității parlamentare. Nu ne aflăm în acest scenariu.
În aceste condiții, ce alte obiective urmărește moțiunea de cenzură inițiată de PNL? 1). Este un bun pretext pentru a-și face cât mai auzite pozițiile critice în raport cu modul în care este guvernată țara și cu felul în care majoritatea gestionează procesul parlamentar. 2). În subsidiar, moțiunea de cenzură se poate transforma într-o excepțională tribună de propagandă politică, de afirmare a valorilor partidelor inițiatoare și de prezentare a alternativei, dacă ea există, la un program de guvernare, care, iată, este contestat printr-o acțiune extremă. 3). Moțiunea de cenzură le permite celor care o introduc și o susțin să își numere cu relativă acuratețe voturile. Să-i identifice pe trădători sau pe cei care se pregătesc să trădeze partidul trecând în tabăra cealaltă. În același timp, să-i identifice pe trădătorii sau vulnerabilii celeilalte părți. 4). În fine, despărțind astfel apele, prin intermediul unei moțiuni de cenzură, Opoziția își oferă un bun prilej de a strânge rândurile. De a-și uni eforturile. De a arăta că este aptă să lupte pentru un obiectiv comun. Și, în acest fel, se poate produce și o coagulare a electoratului. În cazul nostru, a electoratului de dreapta.
Opoziția are în prezent mai multe vicii. Principalul este acela că este într-o proporție mult prea mare distructivă și, din acest motiv, se comportă uneori isteric și violent și, într-o măsură mult prea redusă, constructivă, dovada că așa stau lucrurile constând în absența unui program politic și de guvernare alternativ și a unui proiect de guvern alternativ.
Având în vedere toate aceste considerente, voi face în cele ce urmează câteva prognoze referitoare la tema pe care mi-am propus-o. Cum va arăta așadar opoziția după moțiunea de cenzură?
1). Întrucât este previzibilă o înfrângere usturătoare, cu un scor semnificativ, moralul partidelor din opoziție, dar și a bazinelor electorale care le susțin, va avea mai mult de pierdut decât de câștigat. Pentru un timp, sentimentul umilinței va domina discursul public al reprezentanților opoziției.
2). Frustrarea va degenera în și mai multă violență verbală și fizică, inițiată și încurajată în Parlament și în afara Parlamentului și nu sunt deloc excluse ciocniri violente de stradă între manifestanții din ce în ce mai radicalizați, unii dintre ei transformându-se în veritabile trupe de asalt, aflate voluntar sau nu în slujba președintelui României, și forțele de ordine, care vor fi percepute drept apărătoare ale Guvernului.
3). Se va radicaliza și discursul vectorilor de imagine, de astă dată de ambele părți, pentru că majoritatea va refuza să asiste impasibilă la atacurile Dreptei și va riposta pe măsură.
4). Societatea românească va fi și mai divizată în anul Centenarului Marii Uniri, iar președintele Klaus Iohannis va încerca să profite de această stare de lucruri, intenționând, prin radicalizarea societății, să-și netezească drumul către un al doilea mandat.
5). USR, care nu este principalul inițiator al moțiunii de cenzură, nu va ieși mai șifonat decât este și va continua să-și țină electoratul în priză cât mai captiv prin practicile nonparlamentare cu care ne-a obișnuit. Va transforma și în viitor, atât cât i se permite, forumul legislativ într-o arenă de circ.
6). Principalul inițiator al moțiunii, PNL se va alege cu praful de pe tobă din această mare și importantă acțiune politică, iar eșecul va sta la originea unui cutremur intern, a cărui magnitudine va fi resimțită abia după eșecul alegerilor europarlamentare.
7). Partidulețul lui Victor Ponta nu prea contează în această ecuație, mai ales după ce, în perioada de pregătire a moțiunii, a dat în bâlbâială, căzând victimă propriilor tulburări politice.
Examenul moțiunii de cenzură ar fi trebuit să se transforme pentru opoziție nu neapărat în succesul dărâmării Guvernului PSD plus ADE și construcția unei noi majorități parlamentare, dar, în orice caz, în crearea unui bloc comun al opoziției, respectivele partide urmând să acționeze concertat în alegeri. Altfel, chiar dacă prin absurd puterea reprezentată de PSD plus ALDE ar avea doar 30% din voturile cetățenilor României, dar unită fiind și colaborând în alegeri în fiecare localitate, ea va obține o victorie zdrobitoare împotriva unei Drepte care, la modul ideal ar dispune de 70% dintre voturile românilor, dar este atât de dezbinată, încât fiecare în parte va pierde voturi rând pe rând în toate zonele țării.
Din păcate pentru Dreapta, ea nu reușește după această moțiune de cenzură să devină mai coerentă, mai organizată, mai unită și mai convingătoare decât a fost înaintea declanșării acestei proceduri extreme.
