Suntem cu toții nemultumiți de aspectul orașului, dar oare care este elementul care dă acest aspect dezordonat, de junglă, orașului nostru, celebru până acum douăzeci de ani în toată România ca "Orașul parcurilor"? Administrația orașului înțelege greșit ideea de protecție a mediului și a plantelor și a scăpat complet de sub control vegetația. Copacii ornamentali, netunși la timp, au ajuns la dimensiunea unor arbori din pădure și acoperă complet clădirile istorice ale orașului, cu care ar trebui să ne mândrim. Cea mai veche construcție din oraș, Castelul Huniade, sediul Muzeului Banatului, este acoperit complet de o junglă de vegetație asemenea templului Angkor Vat. La fel, Casa Armatei sau Primăria Veche. Alți copaci, răsăriți natural, fără să-i fi plantat nimeni, sunt protejaţi ca un mare patrimoniu, în loc să fie tăiați. De aceea, parcurile au început să semene cu niste păduri, în care copacii au întâietate față de oameni. Parcurile sunt gândite de primărie pentru protecția plantelor și nu în folosul locuitorilor orașului. La propunerea pe care am făcut-o primarului Ciuhandu, să deschidă circulația prin Parcul Botanic, pentru pietonii care vin din Calea Aradului spre centru, mi s-a răspuns că nu e posibil, pentru că se vor fura plantele din parc. Deci, în opinia primarului, plantele sunt mai importante decât cetățenii orașului. Spațiile "verzi" dintre trotuare și carosabil, care nu există în nici o metropolă europeană, călcate de mașini și transformate în gropi cu noroi, sunt sursă de praf și mizerie pe străzile Timișoarei. Pentru a avea un oraș cu aspect ordonat, administrația trebuie să înțeleagă că plantele și copacii din oraș nu sunt un scop în sine, ci trebuie controlate ferm, în așa fel încât să fie utile locuitorilor orașului și să contribuie la o imagine ordonată a acestuia.
