Conform cercetărilor ştiinţifice, între 3–7% din Timişoara suferă de sindromul hiperkinetic, denumit ADHD. Prof. univ. dr. Mircea Tiberiu (foto), a declarat, luni, 11 mai, cu prilejul prezentării în Timişoara a unui amplu studiu naţional şi internaţional ADHD, că există, totuşi, multe cazuri care scapă evaluării medicale. O metodă eficientă este informarea şi pregătirea profesorilor cu privire la modul de manifestare a copiilor cu ADHD. Elevii cu ADHD întâmpină adesea probleme care depăşesc simptomele de bază ale afecţiunii: hiperactivitate sau comportament impulsiv şi deficit de atenţie.
Astfel, copiii pot suferi de încredere scăzută în forţele proprii, pot avea probleme sociale şi emoţionale, adesea au rezultate slabe la şcoală şi sunt incapabili de a participa la schimburi sociale (ex. împărţirea unor obiecte cu alţi copii, cooperarea).
40% dintre copiii hiperkinetici primesc tratament
“Avem obligaţia faţă de pacienţi şi familiile lor să ne asigurăm că toate nevoile sunt satisfăcute, astfel încât să oferim copiilor cele mai bune premise pentru un viitor independent şi de succes”, a declarat dr. Margaret Weiss, director de cercetare, Divizia de Psihiatrie pentru Copii, Universitatea din Columbia Britanică. Studiul ADHD 360 – Analizarea părerilor părinţilor şi medicilor cu privire la impactul şi tratamentul ADHD, dincolo de simptomele de bază, a fost realizat de către Haris Interactive, cu implicarea Eli Lilly and Company, în parteneriat cu Federaţia Mondială a Sănătăţii Mintale. Participanţi la chestionar au fost: 633 de medici cu experienţă în tratamentul ADHD şi 719 părinţi care au copii cu ADHD.
Aceştia provin din ţări precum: Canada, China, Germania, Japonia, Coreea de Sud, Mexic, Spania şi Regatul Unit al Marii Britanii.
Medicii consideră, într-un procent mai mare decât părinţii, că ADHD are un impact “negativ” asupra dezvoltării sociale şi emoţionale (95% vs 70%). Studiul relevă şi faptul că abilităţile emoţionale sunt mai importante decât cele sociale.
Cu toate acestea, planurile de tratament nu reflectă îngrijorările referitoare la abilităţile sociale şi emoţionale, punându-se accent în continuare pe adresarea simptomelor de bază. Doar 40% dintre copii primesc un tratament corespunzător.
Părinţii din România, care au copii cu ADHD, sunt deosebit de preocupaţi de viitorul copilului lor.
Spre deosebire de părinţii intervievaţi în cadrul studiului ADHD 360, cei din România consideră că intregrarea într-un colectiv este cel mai important aspect pentru a asigura copilului un viitor bun.
Totodată, aceştia sunt de părere că principalele dificultăţi întâmpinate de către copiii cu ADHD sunt cele legate de experienţe sociale (nu sunt invitaţi la petreceri aniversare, experienţe de joacă nereuşite).
