Razboiul pare iminent. Este de presupus ca americanii au informatii solide, conform carora regimul Bashar al-Assad a folosit gaze toxice impotriva propriei populatii. Dar chiar daca nu este asa, Casa Alba este pregatita sa intre in lupta. Utilizand poate chiar modelul Irak unde, pana la urma, s-a dovedit ca nu au existat instalatiile nucleare care inflamasera intreg Occidentul. Dar ce va face Romania?
Decizia Bucurestiului e complicata sau este simpla? Si pe mana cui e decizia? A presedintelui? A prim-ministrului? A Parlamentului? Sau, Doamne fereste, a serviciilor?
Presedintele Traian Basescu ezita in mod suspect. Si asta in ciuda nenumaratelor istorii care il leaga de “marele licurici”. Ezita pentru ca este prieten cu presedintele incriminat. Cu Bashar al-Assad. Are cu acesta intelegeri mai vechi. Si netrasparente. Probabil ca de aceea raspunsul sau la intrebarea unor jurnalisti este ca asteapta decizia aliatilor. Pana la urma, decizia Statelor Unite. Dar ce va face Basescu cand azi, maine, poimaine decizia va fi fost luata? Are el motivatia de a angaja, in mod automat, Romania intr-un nou razboi? Relatia cu Bashar al-Assad sugereaza ca nu. A doua intrebare esentia: are Traian Basescu, in calitate de presedinte al Romaniei, puterea de a decide intrarea noastra intr-un nou razboi? Categoric nu. O asemenea optiune nu este, conform Constitutiei, apanajul presedintelui. Chiar daca suntem membrii NATO. Si asta fiindca, pentru moment cel putin, nu NATO decide. Iar statele NATO nu au fost atacte.
Dar prim-ministrul impreuna cu ministrul de Externe? Pot ei decide singuri intrarea Romaniei in razboi? Si in acest caz ar fi incalcate prevederile Constitutiei. Chiar daca avem un parteneriat special si consolidat cu Statele Unite. Chiar daca suntem membrii NATO. Chiar daca razboiul preconizat este just.
Dar atunci cine? Cine poate decide cu adevarat o masura de natura sa angajeze statul roman intr-un razboi? Ne spune tot Constitutia. Singura institutie abilitata e Parlamentul. Ca sa ma fac mai bine inteles, unul dintre statele cele mai motivate sa participe, inca de la inceput, la desfasurarea unor operatiuni militare impotruiva Siriei este Marea Britanie. Cel mai important partener strategic al Statelor Unite. Marea Britanie a fost nelipsita in ceea ce priveste toate teatrele de razboi. Si ce face astazi Marea Britanie? Dezbate in Parlament situatia din Siria. De ce? Pentru ca Parlamentul sa decida. Daca e alba sau daca e neagra.
De aceea, eu cred ca este obligatoriu ca, incepand de luni, acelasi lucru sa se intample si la Bucuresti. Parlamentul trebuie sa primeasca informari corecte si complete, si analize, si studii de impact legate de situtia din Siria de la toate institutiile abilitate. De la presedintie. De la Guvern. De le Ministerul de Externe. De la Ministerul Apararii. De la nenumarati experti platiti din bani publici, la presedintie. De la serviciile secrete. In baza acestor informatii si analize senatorii si deputatii trebuie sa dezbata situatia. Si sa ia cuvenita decizie. Exact ca in Marea Britanie.
Intrarea in razboi a unui stat nu este o masura care trebuie lasata la indemana oricui. Sau care poate fi luata pe picior, Domane fereste, fuserita in baza unor scenarii ale serviciilor secrete, a activarii agentilor lor de influenta din Parlament si nici chiar in temeiul unei decizii politice adoptata in vreun staff. Fie el chiar staff-ul USL.
Sursa: CorectNews
