Contraeditorial
Motto
”Trebuie să facem ceea ce se tem ei – să spunem adevărul, să răspândim adevărul. Este cea mai puternică armă împotriva acestui regim de mincinoși, hoți și ipocriți. Toată lumea are această armă. Așa că folosiți-vă de ea.”
Alexei Navalnîi, ”Patriot”, 16 iunie 2023 pg. 461.
Volumul de memorii ”Patriot”, scris de Alexei Navalnîi, a apărut la sfârșitul lunii octombrie 2024, concomitent, în peste douăzeci de ediții, în întreaga lume liberă a planetei. Spre cinstea Editurii Litera și cititorii români au putut să îl citească la fel de repede ca un american sau oricare european. Precomanda făcută mi-a permis să o am în mâini, minte și suflet în ziua apariției. Am citit cele aproape 500 de pagini pe nerăsuflate. Am așteptat ecoul în mass-media românească, în lumea politică, și nu în ultimul rând, în lumea ideilor, înainte de a-mi permite să scriu câteva cuvinte din perspectiva unui simplu iubitor de cărți despre libertatea spiritului. Negăsind niciun comentariu, cel puțin deocamdată, îndrăznesc câteva păreri, fără a povesti cartea, pentru că este o carte care ar trebui citită de către orice om care știe să citească și dorește să trăiască într-o țară liberă, într-o democrație. Mărturisesc că nu am citit niciodată, în lunga mea viață de cititor de cărți prolibertate, implicit anticomuniste, o astfel de carte! Înviat, recuperat în Germania după otrăvirea cvasifatală cu Noviciok, la Omsk, în 20 august 2020, Alexei Navalnîi se hotărăște, la sfîrșitul anului 2020, să-și mărturisească credința de viață și începe să-și scrie memoriile. Le va scrie în închisorile putiniste, pentru că la întoarcerea din Germania în Rusia, în 17 ianuarie 2021, este arestat imediat după aterizarea avionului la Moscova. Un lanț nesfârșit de procese-farsă, urmate de consecutive condamnări, îl îndepărtează tot mai mult de lumea liberă, afundându-l în temnițe mai groaznice, pe măsură ce anii de recluziune se înmulțesc: de la condamnarea inițială de trei ani și jumătate, primește nouă ani și este închis în altă închisoare, mai severă, pentru ca odată cu condamnarea de 19 ani să fie ”depus”, în decembrie 2023, într-o colonie specială, dincolo de Cercul Polar, unde, după scurt timp, în 16 februarie 2024, își va afla și previzibilul – vai!- sfârșit. Era mai presus de orice îndoială că, în contextul agresiunii contra Ucrainei, condamnată răspicat din închisoare de Alexei Navalnîi, tiranul mafiot Vladimir Putin îi va organiza cât mai rapida anihilare totală. Însuși Alexei Navalnîi era conștient de fatalitatea martiriului, după cum aflăm în paginile finale ale memoriilor, când Navalnîi relatează ultima întâlnire pe care o are cu soția.
Cartea se citește cu sufletul la gură. Talentul de scriitor al lui Alexei Navalnîi – povestindu-și copilăria, adolescența, anii de facultate, debutul în cariera profesională de avocat, transformarea în luptător împotriva corupției, afundarea în groapa sălbatică a politicii rusesești din perioda dictaturii putiniste, întemnițarea finală – este pe măsura sincerității totale pe care o simți, o crezi citind fiecare cuvânt.
Cu ironie fină, claritate maximă și curaj unic Alexei Navalnîi prezintă sistemul diabolic de sorginte stalinistă conceput de ”cekistul” Vladimir Putin, atât în ceea ce privește ipocrizia autopretinsei democrații ruse contemporane cât și falsa corectitudine a omniprezentului sistem rusesc concentraționar.
Din fotografiile care însoțesc volumul, privind la cele cu familia Navalnîi, pot spune că rar (poate nicicând) am văzut așa oameni frumoși, atât de fericiți împreună! Cu duioșia și sinceritatea de care sunt capabili doar oamenii care iubesc cu adevărat, Alexei Navalnîi ne dezvăluie întâlnirea cu ”sufletul pereche”, cu Iulia, care-i va deveni soție pe viață. Gândurile adresate celor doi copii în preajma sărbătorilor de către tatăl încarcerat copleșesc emoțional cititorul. Sunt convins că de aici provenea energia nesecată a lui Alexei Navalnîi: de la dragostea pentru familie și pentru țara lui, Rusia, pe care și-o dorea cu adevărat liberă, cu adevărat democratică! Forța lui Alexandru Soljenițin și lirismul dramatic al lui Varlam Șalamov răzbat printre rândurile acestui continuator al credinței antibolșevice. Doar citindu-i memoriile scrise în recluziunea tot mai severă a ultimilor trei ani de viață, poți înțelege de ce acest om excepțional s-a reîntors în Rusia putinistă pentru a continua lupta pentru libertatea poporului său și a tuturor popoarelor asuprite ale lumii, luptă din care, fiind ucis, a ieșit aparent învins.
Nu cred că eroii adevărați pot fi învinși vreodată. Ei sunt cei care luptă dintotdeauna și întotdeauna pentru libertatea noastră, a tuturor. Datorită eroilor, binele învinge veșnic în istorie!
