Procentul de 12 la sută, la care a ajuns, la nivel naţional, gradul de simpatie şi încredere al populaţiei în PDL nu este o surpriză. Adică, nu pentru persoanele inteligente. Şi aşa cred că este încă prea mare pentru suma de mizerii pe care acest partid a reuşit să o cumuleze împotriva românilor. Împotriva „propriului popor”, cum îndrăzneşte Băsescu să-i numească pe românii din România. Procentele se analizează de specialişti, în vreme ce amărâţii inundaţi din mai multe părţi ale ţării îşi ling rănile durerii. Unii dintre ei nu mai au aproape nimic. Ba au: noroi în case, în grădini, dar şi un gol în inimă, al dezamăgirii lor. În vreme ce aceste informaţii despre tot ceea ce este în jurul nostru curg în sensul unic al distrugerii noastre, aveam să asist la o scenă, petrecută, recent, într-un cimitir din Timişoara. Săpând o groapă, doi oameni simpli, gropari, discutau politică şi făceau comentarii de un bun-simţ care i-ar umili pe Boc şi Băsescu împreună şi pentru care ar trebui să le fie mare ruşine. Groparul 1 : „Ai văzut tu unde este fata aia a lu’ Băsescu, în vacanţă? În Dubai. Tu ştii cât e camera, pe noapte, acolo? 1.000 de euro!” Groparul 2: „Tune-o, tu, s-o tune!”. Groparul 1: „Păi, Băsescu acesta, chiar vrea toate numa’ pentru el? Cine se crede ăsta? Ceauşescu?”. Nu am mai ascultat, deşi aş fi vrut să aflu până la capăt mai multe observaţii ale acestor doi oameni. Simpli, dar nu proşti. Simpli, dar nu manipulabili. Poate că l-au votat, poate că nu. Nu au spus asta, cât timp eram aproape de ei, dar ştiau semnificaţia tarifelor de lux dintr-o destinaţie exotică, ştiau că dacă fiica unui preşedinte poate locui cu un tarif de 1.000 de euro pe noapte, atunci tatăl – jucător este un cineva care „vrea totul pentru el”. Oamenii au decodificat lăcomia şi hoţia. Specifice unui dictator. De ce? Pentru că numai un alt dictator poate fi comparat cu Ceauşescu, după care acum numai nişte naivi mai pot jeli! Nu doar analiştii politici pot descifra comportamentele persoanelor publice, ale decidenţilor din viaţa noastră. Există o mulţime de oameni simpli, gropari din cimitire sau alţii, care sapă la drumurile şi podurile ce se surpă sistematic, sub căderile de ape care nu mai contenesc, oameni care văd, gândesc, ştiu şi se crucesc de spaima că lor nu le este… spaimă! Ei nu se tem nici de ape, nici de furia oamenilor care sapă gropi, pentru că, pur şi simplu, îi ignoră. Aceşti obraznici ai politicii româneşti, în frunte cu pdl-iştii, criticaţi la groapa din cimitir, au un reprezentant local, la Ghiroda, arestat pentru tupeul inimaginabil de a fi cerut 8.000 de euro pentru o intervenţie la administraţia locală! Adică, pentru opt nopţi într-un hotel din Dubai! Minunat, adorabil, fermecător. Iată cum ne „îndrăgostim” noi de politică, iată cum privim noi la faţa unora dintre „ei”. Ce ruşine! Ce mizerie! Aş vrea să ştiu ce au de spus groparii din cimitir. Dar, mai ales, groparii României.
