În ce lume trăim? Ce facem cu ea? Suntem prea mulţi? Cât poate suporta Planeta Pământ, ca număr de locuitori, ca resurse pentru a trăi omenirea?
Sunt câteva întrebări în pragul „aniversării” zilei de naştere a lui Dolly, prima oaie clonată (n. 5 iulie 1996 – d. 14 feb. 2003). Toată lumea îi ştie povestea, mai puţini ştiu că „precursorul” acelei clonări a avut loc la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului (USAB) din Timişoara, cu mulţi ani mai înainte.
În urmă cu ceva ani, USAB era gazda unei conferinţe-dezbatere cu tema „De la selecţia ţărănească la selecţia industrială: două secole de clonare”, organizată în colaborare cu Centrul Cultural Francez, invitat al evenimentului fiind agronomul şi economistul Jean-Pierre Berlan, fost director de cercetare în ştiinţe economice la Institutul Naţional Francez de Cercetare în Agronomie, care a conferenţiat pe tema „Diversităţi biologice şi biotehnologice. Specia umană, în ce stadiu este ea?”.
Judeţul Timiş este locul în care un grup de cercetători specializaţi în genetică şi biotehnologie, de la Institutul Agronomic Timişoara, au realizat, probabil, primele clone animale din lume, în anul 1988, remarca atunci prof. Ioan Vintilă, coordonatorul grupului amintit. Potrivit acestuia, studiile s-au desfăşurat la o fermă din satul Liebling, realizarea fiind cu 18 ani mai veche decât celebra oaie Dolly, clonată de specialiştii scoţieni de la Roslin Institute, în 1996.
„Probabil că premiera mondială nu a fost recunoscută pe plan internaţional din cauza regimului comunist, care conducea în acea perioadă România. Spre deosebire de Dolly, care a fost eutanasiată ulterior din cauza complicatelor probleme de sănătate pe care le-a avut, clonele româneşti au trăit mulţi ani şi au murit de bătrâneţe”, a adăugat Ioan Vintilă.
Cu aproape zece ani în urmă, omul de ştiinţă bănăţean a abordat subiectul despre biotehnologiile asociate transferului de embrioni la animale de producţie într-o lucrare tipărită în Timişoara, prin care se dorea să se facă tot mai cunoscută, chiar şi gospodarilor şi fermierilor, tehnologia de producere a animalelor manipulate genetic prin transgeneză, clonare sau himerizare.
Cercetătorul şi echipa sa au pus, în urmă cu peste 25 de ani, bazele primei turme de 16.000 de oi obţinute prin aceste procedee, iar rezultatele au fost pe măsură: producţia de lână a sporit de la 2-3 kg la 9 kg pe fiecare animal. Profesorul timişorean şi colaboratorii săi au studiat şi utilizarea animalelor transgenice ca aşa-numite „bioreactoare”, pentru producerea de organe transplantabile la om.
Cât de sănătos ar fi pentru organismul uman consumul de carne din astfel de progenituri manipulate genetic? Astăzi spun ferm că nu aş gusta nici măcar o moleculă dintr-o astfel de creatură. Dar dacă populaţia Terrei se va înmulţi în progresie geometrică şi generaţiile viitoare nu vor mai avea cu ce să se hrănească, oamenii de ştiinţă vor fi spre cei care toată lumea îşi va ţinti privirile şi aşteptările.
În acelaşi context al evenimentului organizat a USAB în 2009, fostul director de cercetare în Ştiinţe Economice la Institutul Naţional Francez de Cercetare în Agronomie, inginer agronom şi economist Jean-Pierre Berlan, a abordat partea „vegetală” a problemei, cu tema „De la selecţia ţărănească la selecţia industrială: două secole de clonare”.
Omul de ştiinţă menţiona faptul că atunci când producţia „iese” din gospodăria ţăranului şi se extinde la scară industrială, totul devine marfă, ceea ce primează este profitul, prima tehnică de selectare codificată fiind înregistrată în anul 1836, în Anglia. Cercetătorul a atras atenţia asupra pericolului pe care-l poate reprezenta clonarea, pe care o consideră „un mort în viaţă” care convine lumii industriale, neinteresate de variaţia producţiei de masă.
„Orice organism modificat genetic (OMG) – plantă sau animal – este o clonă. Prin clonare, se distruge diversitatea şi se ajunge la monocultura monoclonată, care este mai rentabilă. În societatea noastră, este mai important să producem profit, decât bunăstare”, a spus Berlan.
El a subliniat şi efectul nociv pe care-l au pesticidele sau insecticidele, care ajung din sol în plante şi, în acest fel, intră în lanţul alimentar. De aceea, Berlan consideră că ar trebui modificat statutul pesticidelor.
„Asistăm la o situaţie interesantă. Dacă, până acum, trebuia să eliminăm pesticidele din lanţul alimentar, acum le producem ca şi constituenţi ai lanţului alimentar, iar industria producătoare de seminţe este, practic, şi o industrie a pesticidelor, ceea ce nu e bine pentru viitor, deoarece producţia pesticidelor produce plante pesticide”, a atenţionat Berlan.
Din păcate – afirmă Berlan – pesticidele sunt brevetate şi, o dată cu brevetul, în sectorul seminţelor, suntem pe cale de a încredinţa viitorul planetei producătorilor, industrialilor ştiinţei vieţii, dar aceştia fabrică pesticide, insecticide fungicide, toată gama de „…cide”.
„Viitorul vieţii pe această Planetă nu îl vom încredinţa, astfel, unei ştiinţe a vieţii, ci unei ştiinţe a morţii. Ştiinţa morţii se deghizează în ştiinţa vieţii, totul trecând prin manipularea vocabularului. Tehnica controlului psihologic este cel al controlului limbajului, iar acest lucru se face prin manipulare”, a spus cercetătorul.
Dacă în urmă cu două secole ţăranii îşi alegeau produsele din natură, acum ele sunt fabricate în laboratoare, iar Berlan crede că agricultura viitorului trebuie să se bazeze pe fineţea ecologică, pe sănătatea solurilor.
„Nu avem niciun motiv să neglijăm ceea ce vine din munca ţăranului, pentru a o înlocui cu ceea ce vine din laborator. Iar eu, cred ceea ce spune ţăranul”, a conchis Berlan.
În urmă cu aproape zece ani, organizaţia ecologistă Greenpeace a demarat o campanie virulentă împotriva unei culturi de soia modificată genetic, descoperită la Staţiunea de Cercetare de la Lovrin – judeţul Timiş, trăgând un semnal de alarmă cu privire la pericolul pe care îl reprezintă culturile de plante modificate genetic asupra ariilor protejate.
În 2006, în Timiş existau peste 13.000 de hectare de culturi modificate genetic, potrivit datelor statistice ale Direcţiei Agricole. Un an mai târziu, în acte mai exista oficial doar un hectar cultivat în scop experimental la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului. În 2008, în Timiş s-au cultivat 844 de hectare cu porumb modificat genetic, de pe 715 hectare recoltându-se 1.143 de tone.
