La Bucuresti, insistenta neobisnuita cu care Joe Biden a pus in discutie tema combaterii coruptiei si consolidarii statului de drept pe mine unul m-a convins ca toate afirmatiile sale publice nu au facut altceva decat sa se constituie intr-o perdea de fum.
Groasa. Iar in spatele acesteia, tema a fost diferita. Asa cum am afirmat si in analiza de ieri. Azi, am insa argumente noi. Confruntarea globala la care asistam are drept miza Eurasia, iar instrumentele utilizate de polii de putere, pentru a o lua sub control, sunt din fericire mai putin militare. Arsenalul de ultim moment este cel energetic. Cine va fi hegemonul din aceasta perspectiva? Joe Biden a venit la Bucuresti pentru a spori sansele Statelor Unite. Si apoi a plecat in Cipru, din acelasi motiv.
Statele Unite sunt preocupate ca, prin intermediul a doua dintre cele mai mari companii pe care le are, sa exploateze, in viitor, prin fracturare hidraulica, uriasele zacaminte de gaze de sist de pe teritoriul Romaniei. Cu ajutorul Chevron. Si inlaturandu-i pe ceilalti concurenti. Cei mai semnificativi fiind oameni de afaceri rusi. Iar prin intermediul Exxon, din platforma continentala a Marii Negre, Statele Unite vizeaza acelasi obiectiv. Exploatarea masiva a gazelor. Prin intermediul premierului si al presedintelui, Joe Biden face lobby la Bucuresti pentru cele doua companii americane si ne transmite ca, in felul acesta, Romania va deveni independenta energetic fata de Moscova.
Ne asteapta un fel de Eldorado daca il ascultam pe vicepresedintele Statelor Unite. Dar pentru a atinge acest obiectiv, el lanseaza, ca un fel de avangarda, doua teme subsecvente. Prima este ca puterea Moscovei se exercita pervers. Prin intermediul unor jurnalisti si al unor instrumente media. Cazute sub influenta Moscovei. Cu alte cuvinte, subliminal, ar trebui sa intelegem urmatorul lucru: ca cine nu e cu ei, adica cu americanii, e impotriva lor. Devenind automat agent de influenta al Moscovei si, prin urmare, inamic. Al doilea semnal subsecvent, cel referitor la anticoruptie si stat de drept, vizeaza, de fapt, mecanismul prin care trebuie inlaturata atat concurenta de pe piata, cat si orice forma de opozitie. Evident, anticoruptia nu-i va viza pe americani. Fostul ambasador al Statelor Unite la Bucuresti a putut bine-mersi solicita in clar celor mai importanti oameni ai statului sa faca trafic de influenta pentru a proteja interesele companiilor americane si apoi, dupa incheiere mandatului, sa devina, cu acte in regula, chiar consultant al uneia dintre companii, fara ca cineva sa-l poata acuza ca a corupt pe altcineva. Cea mai mare companie de consultanta electorala din Statele Unite, una dintre cele mai mari din lume, poate sa-i asigure servicii lui Traian Basescu in calitate de presedinte si apoi partidului sau, fara a fi prezentat opiniei publice si organelor in drept vreun contract din care sa rezulte cum si pe ce cai s-au platit milioanele de dolari. Fara sa se puna problema coruptiei si a incalcarii regulilor statului de drept.
Dar sa ma intorc la tema principala. Bomba energetica. Romania este deci o miza importanta. Si Cipru este o miza importanta, pentru ca acolo sunt estimate zacaminte de 170 de miliarde de metri cubi de gaz. Iar Larnaca urmeaza sa puna in functiune un urias combinat de lichefiere. Spre deosebire de Romania, dependenta in prezent doar in proportie de 30 la suta de gazul rusesc, state importante din Uniunea Europeana, cum sunt, de exemplu, Germania si Italia, trebuie sa importe de la Gazprom 70 la suta din cat consuma. De ce ar fi Romania mai independenta energetic dupa ce le va lasa mana libera, terestra si maritima, americanilor? Pentru a afla raspunsul, sa vedem cum s-a consumat experimentul, ca sa nu-i spun cumva tragedia, OMV-Petrom. Dupa cum se stie, intr-o proportie majoritara, OMV-Petrom este, de fapt, controlat de magnati rusi. Dar trece drept companie a Uniunii Europene. Si noi ne inchinam, nu-i asa, in fata UE. Dar sa vedem cum stam cu gazul. Ei bine, niciun metru cub de gaz extras de OMV din pamant romanesc si din mare romaneasca – zacamantul concesionat se cheama Domino 1 – nu ajunge sa aprinda vreo flacara in aceasta tara si nu va ajunge nici in viitor. Mai mult chiar, OMV a luat o decizie strategica si, in viitor, va ajuta cu gaz romanesc proiectul South Stream initiat de Moscova, conducta trecand nu prin Romania, ci prin Bulgaria. Noi vom pompa acolo gaz. De acest gaz vor putea beneficia Bulgaria, Serbia, Ungaria, Slovacia si Italia. Mai mult chiar, aceasta conducta va fi extinsa pana la hubul OMV din Austria. In timp ce noi vom sta cu ochii in soare. Niciun metru cub, cum spuneam, nu va ajunge in Romania. Si niciun dolar sau euro nu va imbogati bugetul de stat. Pur si simplu am pus cruce unor zacaminte. Sa nu uitam insa ca, initial, si austriecii ne-au garantat o crestre a independentei energetice, ca urmare a exploatarii de catre ei a gazelor naturale romanesti. A auzit cineva de vreun angajament concret, referitor la cote-parti din productie in favoarea Romaniei, formulat de Chevron sau Exxon? Nu. Si nici nu o sa auzim asa ceva.
Pentru americani insa, razboiul energetic este crancen. Si ii putem intelege. Mai ales in calitate de parteneri strategici ai Washingtonului. Este firesc sa fim de partea Statelor Unite, dar, in acelsi timp, la fel de firesc este sa fim si parte la castig. Dar, pentru asta, trebuie sa pretindem. De vina nu este cel care cere si primeste, ci cel care ofera degeaba. Si chiar cu plecaciuni.
De ce este razboiul atat de crancen? Doar fiindca rusii nu pot fi alfel opriti sa fie agresivi decat prin sanctiuni economice si doar fiindca sanctiuniile economice se circumscriu bombelor energetice? Scoaterea rusilor din ecuatia energetica europeana, desigur, este de natura sa intareasca UE. Dar marele castigator va fi, pana la urma, cine exploateaza si cine vinde gaz. Deci Statele Unite. De ce sa ramanem doar exploatati si sa nu fim si asociati daca tot suntem parteneri startegici?
Iata ce se intampla in cealalta lume. Despre care aproape nu vorbim. Sau nu indraznim sa vorbim, pentru a nu fi acuzati ca am fi agenti ai Moscovei. La Beijing, tocmai s-a semnat contractul secolului. Asa este denumit. Un contract intre Rusia si China in valoare de, va rog sa va tineti bine pe scaune, 400 de miliarde de dolari. Pe termen lung. Iar obiectul acestui contract sunt fix gazele despre care vorbim. Rusia va livra, dupa zece ani de negocieri, intre 38 si 68 de miliarde de metri cubi de gaze anual partenerului chinez. Daca Uniunea Europeana nu va mai cumpara intr-o buna zi gaze din Rusia, pentru a sanctiona economic acest stat, ce va face Moscova? Dupa cum aflam, va vinde Chinei. Si urmeaza, fireste, India. Iar acest tip de parteneriat economic pe termen lung si foarte lung va consolida si relatiile politice. Poate, pe aceasta baza, va fi creat si un parteneriat militar.
Si ce reprezinta China? E simplu de raspuns. Au facut-o, in urma cu o luna, intreaga presa de specialitate din lume si toate institutele de profil. In fine, s-a recunoscut oficial faptul ca China a depasit Statele Unite la produsul intern brut. China este deci mai puternica economic si mai eficienta. Si, in plus, continua sa creasca in ritm accelerat. Are rezerve financiare uriase, in timp ce Statele Unite, partenerul nostru strategic important si loial, din nefericire, mai mult stagneaza decat creste si acumuleaza datorii fabuloase. Daca China a trecut pe locul intai in lume, ce se intampla cu pozitiile urmatoare? Pe locul doi se afla Statele Unite. Locurile trei si patru erau ocupate de economiile Germaniei si Japoniei. Cele doua state si-au pierdut pozitia. Locul trei a fost adjudecat de India. Un stat care, in continuare, are o crestere accelerata. Un partener al Chinei. Si, in perspectiva imediata, al Rusiei.
Se schimba deci polii de putere. Se muta centrul lumii intr-o alta parte a planetei. Si Romania ce are de facut? Doua-trei lucruri elementare. Sa ramana un partener loial al Uniunii Europene, dar sa-si spuna acolo cuvantul din ce in ce mai apasat. Sa-si vada de interese. Sa ramanem un partener loial NATO si, in mod special, al Statelor Unite in domeniul miliar. Si al politicii generale de securitate. Dar sa ne vedem, si in acest parteneriat, de interese.
Cam asta este tot. Mi-a placut Joe Biden. A reprezentat in forta si cu cinste interesele Statelor Unite. Imi plac insa mai putin sau chiar deloc lingaii de la Bucuresti. Total dezinteresati de interesele vitale ale acestei tari.
Sursa: CorectNews
