Interviu cu avocatul Virgil Melnic (foto), preşedintele Fundaţiei Române pentru Asistarea Victimelor Accidentelor (FRAVA), cu sediul în Timişoara.
În fiecare an, Poliţia Rutieră face eforturi pentru a reduce accidentele de circulaţie pe arterele din Timiş şi din întreaga ţară, totuşi, numărul evenimentelor rutiere este foarte mare şi adesea au loc accidente cumplite, unde îşi pierd viaţa multe persoane. Numai un exemplu: în primele 11 luni ale anului 2009, la nivel naţional, 1.000 de oameni au decedat pe şosele din cauza alcoolului. Ce credeţi că e de făcut?
Accidentele de circulaţie sunt un rău foarte mare pentru cetăţean, de aceea trebuie analizate cu mare atenţie gravitatea şi efectele acestora asupra societăţii, în general. De asemenea, trebuie reamintite urmările penale şi civile, pentru ca oamenii să ştie eventual ce urmări pot avea aceste accidente. Numai aşa se formează la nivelul societăţii o cultură proprie, iar pe baza acesteia oamenii reacţionează. Pe plan internaţional, în multe state, accidentele constituie o politică de stat, iar la nivelul Uniunii Europene există o directivă pentru reducerea numărului accidentelor, la care România s-a raliat. Spre deosebire de alte state membre UE (Franţa, Olanda, Anglia, sau Portugalia etc.), unde evenimentele rutiere s-au redus semnificativ, în ţara noastră, cu accidentele de circulaţie stăm încă prost. Asta pentru că încă nu
s-au găsit mijloacele eficiente prin care să fie reduse.
Anual, numărul morţilor trece de 3.000. Oare infrastructura foarte proastă nu reprezintă o cauză a perpetuării acestei stări de lucruri?
Fără îndoială că infrastructura proastă este o cauză, dar nu primordială. Cauza principală este nerespectarea legii de către şoferi, ceea ce nu se întâmplă în ţările cu tradiţie ale Uniunii Europene. În aceste state, când pătrund cu autoturismele, şoferii români se transformă în “mieluşei”. Exact aceiaşi şoferi care în România provoacă atâtea accidente, odată ce ajung în vest, se cuminţesc imediat şi caută să respecte legea.
De ce?
Fiindcă acolo legea este foarte aspră şi, în primul rând, se aplică. Acolo se ştie că
instituţiile statului – poliţia şi instanţele – aplică legea cu mare stricteţe. Nu putem trece de un alt adevăr major: acolo există o adevărată cultură a respectării legii. În România, mor anual peste 3.000 de oameni în accidente de circulaţie, fiindcă, în primul rând, nu se respectă legea.
Ce face justiţia în aceste situaţii?
Justiţia este în vizorul multora. A devenit chiar subiect de campanie politică şi, conform datelor pe care le avem, justiţia începe să meargă mai bine, în această privinţă, inclusiv în Banat.
Ce înseamnă asta?
Adică judecătorii sunt mai atenţi la dorinţa oamenilor de a se face dreptate şi să se aplice legea, iar când cetăţeanul este asistat de un jurist competent şi dosarul este întocmit bine, atunci şi dreptatea se poate face mai uşor, în cazul unui accident, şi justiţia funcţionează mai bine. Instanţele au început să acorde despăgubiri mai mari părţilor vătămate, dar, de multe ori, se perpetuează tot vechea practică, iar cetăţeanul nu îşi află dreptatea.
Cum stăm cu asigurările?
Trebuie să semnalăm o mişcare majoră şi pozitivă în industria asigurărilor : începând cu anul 2010 va fi aplicat principiul “bonus malus”.
Ce înseamnă “bonus malus”?
Reprezintă un sistem prin care pentru şoferul – proprietarul maşinii – care nu a făcut vreun accident, se va reduce prima RCA, de răspundere obligatorie, iar, pentru acela care comite accidente, prima RCA poate creşte substanţial. Astfel, industria asigurărilor începe să îşi facă datoria, iar în aceste situaţii, poliţia rutieră trebuie să aplice legea, adică să verifice dacă şoferii încheie asigurarea RCA, mergând până la confiscarea certificatului de înmatriculare a autoturismului. Prin urmare, cetăţeanul va începe să îşi formeze o cultură adecvată în această direcţie. Şi la noi a început urmărirea atentă a celor care încalcă legea. Societatea de asigurare plăteşte despăgubirile, însă, atunci când este cazul, se va întoarce cu acţiunea în regres împotriva şoferului (proprietarului) autoturismului şi cere banii înapoi, iar acest fapt este foarte grav şi este în măsură să regleze comportamentul şoferilor. Se poate chiar pune sechestru pe casă pentru ca societatea de asigurări să îşi ia banii îndărăt. Asemenea acţiuni în regres sunt deja o practică cunoscută în întreaga ţară.
Ce ar trebui să ştie cetăţeanul?
Oamenii ar trebui să ştie ce drepturi au ca urmare a unui accident, şi asta indiferent dacă vorbim de şoferul care face accidentul sau dacă vorbim de victime. Şoferul trebuie să nu uite că, întotdeauna după un accident de circulaţie, ar trebui să existe musai nişte urmări pe plan penal şi civil şi că se poate abate asupra lui un cumplit “blestem”, în sensul că poate scapă de latura penală, însă civilmente, asigurătorul plăteşte în prima fază, dar legea permite uneori acţiunea în regres, acţiune care va afecta pe şoferul în culpă sau chiar pe moştenitorii lui, dacă acesta a decedat, sau
va afecta pe proprietar, după caz. Într-adevăr: ce vină are pasagerul dacă şoferul e bezmetic? Astăzi vedem tot mai mult cum victimele, rudele lor solicită şi primesc despăgubiri. Asta se întâmplă de multă vreme în Vest, dar acum începe şi la noi.
