Acasă Cultura Pictura lui Simion Lucaciu – un demers plastic esențial, pe simezele galeriei...

Pictura lui Simion Lucaciu – un demers plastic esențial, pe simezele galeriei Pygmalion Timișoara

DISTRIBUIȚI

Proiectul „Amintiri necesare”, inițiat de Direcția Județeană pentru Cultură Timiș dedicat maeștrilor Timișoarei, continuă cu o expoziție de pictură semnată Simion Lucaciu și curatoriată de Adriana Lucaciu.  Vernisajul are  loc joi, 30 martie, de la ora 18.00.

„Trăit printre furnalele hunedorene, arderea i-a devenit forma mentis ce i-a modelat trăirile. Pe ea o simte în adâncimea sinelui, tensiunea ei o proiectează în afară, iar pictura transcrie fidel mișcarea sa în peisajele marine. «Anotimpul grav, zbuciumul valurilor, întrepătrunderea şi contopirea cerului în mare, toate au găsit (…), în structura mea intimă, rezonanţa de suflet.» Rezonanța. Aceasta este poetica artistului ce caută să prindă vibrația lumii. Atent, închis în sine, ascultă și, când reușește să capteze frecvența misterului, reverberează taina prin culoare. Tablourile sale sunt cutii de rezonanță în care se multiplică sensibil frumusețea. Așa l-am perceput pe Simion Lucaciu. Artistul ce „străvedea” esențele. Pe care nu l-a interesat „pitorescul facil”, ce nu își propunea să reproducă realist spațiul, ci care dorea să găsească tonul unei stări de spirit, care să pună în acord vibrația interioară cu aceea a energiilor dinafară”, spune despre artist, Sorina Jecza, cea care va rosti, la vernisaj, cuvântul de deschidere.

Expoziția rămâne pe simeze până în 2 mai 2023. Următorul demers plastic din cadrul proiectului „Amintiri necesare”  poartă semnătura lui Szakács Béla.

Simion Lucaciu s-a născut în 5 aprilie 1928, în satul Govășdia, județul Hunedoara. Urmează școala primară în Ghelar. Aici, mentorul spiritual al începuturilor, învățătorul Mihuț, sesizează preocupările elevului său, atras mai curând de desen, decât de matematică, și îi permite ilustrarea unei scene din poezia „Câinele soldatului” de Grigore Alexandrescu. Realizat pe un întreg perete al clasei, în cărbune din sobă, desenul stârnește admirația învățătorului și îl determină să încurajeze talentul elevului său. Îi sugerează mamei să-i cumpere de Paști o cutie de acuarele, pentru că Simion „va fi pictor, nu preot”, cum ar fi fost dorința acesteia. După terminarea liceului, lucrează vreme de patru ani în cadrul Combinatului Siderurgic din Hunedoara, timp în care frecventează Cercul de Artă Plastică, condus de pictorul Emil Brandis. În 1950, se înscrie la Institutul de Arte „Ion Andreescu” din Cluj unde îi are ca profesori pe Aurel Ciupe și Alexandru Mohi. După absolvire, locuiește, lucrează și expune în Timișoara, Arad și Lugoj. În 1972, să se stabilească definitiv în Timișoara. De-a lungul carierei sale prolifice, Simion Lucaciu și-a pus semnătura pe lucrări expuse în 18 expoziții personale și alte zeci de expoziții colective și de grup. De-asemenea, s-a bucurat de aprecierea publicului și a criticii. Se stinge din viață, în urma unui tragic accident, în 22 septembrie 1997.

 

Comentarii

comentarii