MOTTO: „Scopul scuză mijloacele” (Machiavelli)
Sunt vorbe pe care le rostesc cu prea mare uşurinţă cei care nu ştiu mare lucru la ce se referea Machiavelli. El nu a rostit aceste vorbe pentru că avea scopuri murdare, legi prin care să-şi ascundă hoţia, ci gândind la binele cetăţii. Adică, un lider trebuie să aibă idealuri nobile şi proiecte corecte pentru binele cetăţenilor, care trebuie impuse pentru progresul universal. Iar pentru atingerea unor astfel de scopuri, liderul se poate folosi de varii mijloace.
* O mică cetate împrejmuită cu ziduri în mijlocul mlaştinilor, cu populaţie bântuită şi decimată de malarie, cu câteva case construite pe bârne de lemn înfundate în apă, cu populaţie puţin numeroasă, care număra circa 5.000 de suflete pe la 1787. Aceasta era Timişoara de după paşalâc. Imaginaţi-v-o şi gândiţi-vă dacă v-ar plăcea să trăiţi astăzi într-un astfel de cătunaş mizer. Nu cred. Nouă, timişorenilor, ne mai place să ne lăudăm că orânduitorii austrieci de atunci ai cetăţii au trecut la planşă şi au aşternut şi realizat prima canalizare a oraşului, că avem primul canal navigabil, Bega, de pe teritoriul României de azi, că am avut primul spital orăşenesc (devenit Spitalul Militar) din România de azi, cu 24 de ani înaintea Vienei, că am fost primul oraş din Imperiu care a introdus iluminatul stradal cu lămpi, cu ulei, apoi cu gaz şi ulterior electric, că am avut prima staţie de salvare din Ungaria şi România sau că am avut în premieră mondială maşina de sudat şine de cale ferată şi tramvai, invenţie a prof. Corneliu Micloşi. La vremea lor, aceste idei au fost deosebite. Timişoara era înconjurată de aşezările săteşti ori meşteşugăreşti care au fost înglobate în marele oraş, devenind cartierele oraşului: Fabric, Iosefin, Elisabetin, Mehala, Fratelia. Cei care nu sunt din Timişoara nu ştiu cum arătau imensele cozi de maşini oprite la bariera feroviară pe îngusta şosea de pe strada Gheorghe Lazăr, lângă actualul Kaufland. Trecea câte un marfar cu zeci de vagoane, ba făcea manevre, ba se oprea între fabricile de pâine şi Fructus pentru încărcare cu containere, iar şoferii aşteptau câte o jumătate de oră să se ridice bariera. Mă gândesc care ar fi reacţia celor care populează astăzi Timişoara la adresa primarului dacă oraşul ar fi stagnat şi dacă ar fi nevoiţi, azi, să aştepte o jumătate de oră la o barieră din oraş! Niciun timişorean nu se miră astăzi că păşeşte fără băgare de seamă într-un fost sat, nici nu-i văd pe cei din Mehala să fie supăraţi că fac parte din Timişoara.
Procesul de dezvoltare şi de extindere a municipiului spre statutul de metropolă va continua firesc, cu sau fără voia celor care se opresc la porţile ei.
Ca de fiecare dată, comentariile „contra” vin de la cei care privesc totul superficial şi care se mulţumesc cu foarte puţin: o cârpire de asfalt în faţa unei case, o bancă reparată într-un parc, o lanternă de buzunar să-şi poată găsi casa.
Dacă ne uităm ce s-a construit în Timişoara ultimilor 25 de ani ne putem îngrozi. Mai nimic; eventual, câte-o fabrică poluatoare implantată în oraş, pentru că a fost dorinţa investitorului strategic. S-au înmulţit ruinele fostelor edificii economico-industriale, dar şi cele
de patrimoniu, locurile lor au devenit terenuri înnobilate cu ambrozie, afaceri imobiliare, unele sub semnul întrebării, nu ai unde să te relaxezi, până şi trotuarele s-au transformat în torturi, pentru că, deşi înguste, au ajuns să fie împărţite cu bicicliştii. Localităţilor periurbane le-a fost tulburată liniştea ancestrală şi înfăţişarea de către oamenii cu bani care au ales să investească în cartiere rezidenţiale sau pe terenuri ieftin cumpărate să ridice haotic industrii. Este la fel ca într-o familie în care fiecare este cu banul lui pe care-l cheltuie, în timp ce casa se năruie.
Marile metropole ale lumii nu s-au născut aşa, ci au evoluat de la mic spre mare, extinzându-se pe planurile unor oameni vizionari. În Timişoara sunt oameni temători de planuri vizionare şi de oameni care gândesc în perspectivă, dar nu se dau la o parte din a ridiculiza munca serioasă, de ani de zile, a celor cu viziune şi care chiar vor să facă ceva pentru acest oraş. Ei văd în studiile de fezabilitate scenarii ştiinţifico-fantastice, în loc să fie conştienţi că după ani de distrugere şi interes mascat au şansa de a urni oraşul din temelii. Sunt aceştia venetici chiar atât de egoişti sau oameni incapabili să vadă dincolo de lingura ce-o duc la gură? Sunt ne-timişoreni mai timişoreni decât cei cu buletin sau cu flotant de oraş, care vor să trăiască într-un spaţiu civilizat, desprins de gândirea şi interesul de paşalâc, într-un spaţiu cu faţa spre cultură şi prosperitate, nu spre fărâma de profit de-un ceas.
Conceptul de dezvoltare a Timişoarei şi a judeţului Timiş este o abordare de factură liberală
„Mai devreme sau mai târziu, Timişoara va deveni metropolă cu peste 1 milion de locuitori. Este timpul unor abordări vizionare, cu proiecţie peste mulţi ani. Voi discuta această temă cu primarii comunelor adiacente Timişoarei şi cu parlamentarii, pentru că ar fi bine să aducem în discuţie, în acest sens, o lege pilot”, susţine Nicolae Robu. El îşi doreşte să existe o lege sau o Ordonanţă guvernamentală care să creeze cadrul legal pentru un astfel de experiment-pilot: o metropolă în cadrul căreia Timişoara să fie reşedinţa, iar cele 12 comune limitrofe/periurbane aflate până la 20 km de oraş să fie înglobate şi să devină cartiere ale viitoarei metropole. Pentru aceasta, şi viitoarea dezvoltare economico-socială a lor va trebui să se armonizeze cu Planul Urbanistic General al Timişoarei.
Şi, pentru că este o treabă serioasă, Primăria a creat Consiliul Consultativ Economic (CCE) al Timişoarei, al cărui preşedinte este Marian Constantin Vasile, consilier personal al primarului Robu pe probleme de dezvoltare a municipiului şi a judeţului, fost vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Timiş, şi care susţine că transformarea Timişoarei în metropolă va cunoaşte şi o dezvoltare economică de invidiat, proiectul fiind realist pentru următoarele două decenii.
„Conceptul de dezvoltare a Timişoarei şi a judeţului Timiş este o abordare de factură liberală, care corespunde viziunii de dezvoltare la nivel naţional pe care PNL o propune pentru România, prin programul său de guvernare şi care va transforma Timişoara într-un viitor pol puternic de dezvoltare pe harta europeană şi internaţională. Crearea metropolei Timişoara în contextul internaţional este o oportunitate de dezvoltare economică şi conectivitate. Demersurile vor duce la dezvoltarea unitară şi accelerată a municipiului şi a zonei periurbane. În lucru se află modele de studiat, concept, posibilităţi de creare a cadrului legislativ, activităţi de consultare şi informare corectă a populaţiei etc”, spune Marian Constantin Vasile.
Preşedintele CCE Timişoara a avut deja câteva demersuri personale în vederea creării unui cadru propice de dezvoltare pentru municipiul Timişoara, între care susţinerea proiectului Via Carpathia (în octombrie 2012), susţinerea proiectului Calea Ferată Rijeka – Constanţa (mai 2013), lobby pentru includerea Timişoarei pe traseul căii ferate de mare viteză (TGV) Paris-Constanţa (ianuarie 2014),
subvenţionarea aeroporturilor regionale la nivelul Uniunii Europene (iniţiativă a Comisiei 1 Economică şi de Dezvoltare Regională a Adunării Regiunilor Europene – martie 2014), susţinerea promovării Strategiei Uniunii Europene pentru Regiunea Dunării, pentru conectarea pe apă a Timişoarei la Dunăre (mai 2014), înfiinţarea CCE al Timişoarei (februarie 2015). Vasile îşi propune pentru perioada următoare identificarea brandului economic pentru municipiul Timişoara, fonduri publice de investiţii (iniţiative dezbătute în CCE, 2015), dar şi diligenţe personale pentru includerea acestor obiective în programul-platformă al PNL pentru alegerile locale 2016.
„Ca argumente – harta conectivităţii la căile de comunicaţie (existente şi potenţiale). Pe linia aeriană – Aeroportul Internaţional Timişoara ar putea deveni cel mai puternic hub spre Orient (studiu firmă de consultanţă olandeză), posibilitate de aterizare a oricărui avion existent la ora actuală / cargo mare. Pe calea rutieră – există reţeaua naţională, la care se pot adăuga culoarul IV Pan-European (secundar), Via Carpathia (potenţială). Feroviar – reţeaua naţională existentă, culoarul IV Pan-European (secundar), la care se pot adăuga pe viitor ruta de mare viteză Paris – Constanţa (potenţială), ruta între porturile Rijeka – Constanţa (potenţială). Naval – conectare la Dunăre (culoarul VII Pan-European) prin intermediul Bega-Tisa / Mureş-Tisa, conectare la Marea Adriatică – port Rijeka (potenţială)”, spune preşedintele CCE Timişoara.
Ca măsuri, el are în vedere conectarea eficientă la toate aceste căi de comunicaţie, implementare hub intermodal de transport marfă şi persoane Timişoara (micro) şi pe euroregiunea DKMT (macro), preluarea Aeroportului Internaţional „Traian Vuia” Timişoara de către CJT/CLT pentru a putea implementa politicile proprii de dezvoltare accelerată; analiză din partea consulului onorific al Spaniei la Timişoara, Jose-Miguel Vinals: crearea unei metropole în mijlocul triunghiului Budapesta – Belgrad – Bucureşti.
Între altele, el susţine că rezultate economice ale Timişoarei şi ale Polului Naţional de Creştere Timişoara vor fi evidente. Studiile favorabile pentru Timişoara în contextul regionalizării au fost un deziderat amânat, dar imperios necesar, pentru că resursele şi banii bănăţenilor este bine să rămână în Banat.
binom Timişoara-Arad
Pe de altă parte, Nicolae Robu şi Marian Constantin Vasile susţin că este necesară crearea şi consolidarea unui binom Timişoara-Arad.
„Este şansa celor două municipii pentru a se dezvolta în continuare şi pentru a genera mai multă bunăstare, prin valorificarea sinergiilor între cele două municipii (evidenţiate în studiile existente, inclusiv studiul Băncii Mondiale), crearea în perspectivă a unei metropole de 1 peste 1 milion de cetăţeni, plasarea noii metropole pe harta internaţională a marilor poli de dezvoltare, conectarea Timişoarei într-o manieră facilă şi prin toate căile posibile la culoarele pan-europene” afirmă Vasile.
În cazul nerealizării acestui proiect metropolitan, se întrevăd stagnarea sau chiar descreşterea/ decăderea Timişoarei.
CCE punctează cinci dintre subiectele sale prioritare: crearea metropolei Timişoara, oraş inteligent, oraş verde, infrastructură şi sistem de transport (inclusiv în zona metropolitană), brand economic, Futuroscop Timişoara, Centru de excelenţă pentru susţinerea afacerilor, inovare şi schimbări climatice, Centru regional pentru dezvoltarea turismului, Centru de excelenţă pentru educaţie coloborativă în învăţământul superior, Observatorul regional al pieţei de muncă, Locuinţe colective pentru muncitori.
Istoria a dovedit că ideile vizionare pozitive au învins, în timp, chiar dacă, din păcate, piticii le-au stat în cale.
Avantaje ale creării metropolei Timişoara aduce mult mai mari şi mai multe beneficii pentru populaţie decât ambiţia de agăţare de o funcţie vremelnică de primar de sat, cu teama că va rămâne fără leafa corespunzătoare, negândind că poate deveni viceprimar de Timişoara, cu o retribuţie şi mai mare. E adevărat, sub administraţia Robu nu s-ar mai putea face mărunte jocuri imobiliare pe tarlaua comunală, dacă, cumva, există sau au existat până acum astfel de năravuri. Avantajele metropolei sunt evidente: îmbunătăţirea infrastructurii de telecomunicaţii, drumuri, transport în comun, turism, urbanizarea corelată şi armonioasă a teritoriului cumulat (de exemplu, la graniţa fostelor unităţi administrativ-teritoriale, privind platformele industriale, spaţiile verzi, decongestionarea unor zone ş.a.), satisfacerea mai facilă a cerinţei de locuinţe, creşterea nivelului mediu general de trai al populaţiei, îmbunătăţirea şi eficientizarea instrumentelor de intervenţie rapidă, dezvoltarea generală armonizată, durabilă, pe baza unor politici globale economice, sociale, teritoriale, arhitecturale, pentru protecţia mediului, împărţirea inteligentă a resurselor şi a banilor, comunele cu venituri mici beneficiind de o astfel de reechilibrare, creşterea puterii de negociere cu furnizorii de produse şi servicii, pe principiul „volume mai mari, preţuri mai mici”, creşterea gradului de atractivitate pentru investitori, care ar avea o bază mai largă de selecţie pentru viitoarele investiţii; distribuirea mai potrivită a companiilor din punct de vedere spaţial, atragerea mai facilă a creditorilor, partenerilor privaţi, a finanţărilor europene, pentru implementarea proiectelor în spaţiul fizic şi digital, puterea şi potenţialul noii entităţi juridice fiind mai mare, posibilitatea de a implementa proiecte mari, de anvergură euroregională şi europeană, prin sinergiile create, legate de punerea la comun a spaţiilor şi a resurselor, înlăturarea timpilor de întârziere în implementarea proiectelor, generaţi de sincronizarea mai multor unităţi administrativ-teritoriale şi posibilitatea de a implementa o dezvoltare economică mai inteligentă, prin specializare şi schimburi comerciale mai intense
