Gata. S-a mai dus de pe lista miniștrilor din Guvernul României, acum condus de Cîțu, un ministru. Despre Vlad Voiculescu este vorba, criticat mereu pentru manipulările privind studiile, cu un CV cel puțin îndoielnic, fără o diplomă de absolvire în vreun domeniu, nimic din sănătate sau management măcar, înarmat doar cu ambiguități, cu rotacisme verbale (pentru unii, simpatice, cică), cu aer și veleități de vedetă neînțeleasă. Cei care plâng după el invocă acum timpul prea scurt pentru probarea competențelor sale. Toate ”marile intenții” din listă sunt percepute ca niște fapte ce deja au făcut ocolul pământului. Penibil! Capacitatea sa de comunicare este sărăcăcioasă, limitată, are un vocabular steril, nu este al unui ministru. Cât despre ultima sa conferință de presă, el, la fel cu Raed Arafat, au folosit aceeași formulă imberbă de răspuns, atunci când nu au dorit să răspundă unei întrebări: ”Altă întrebare?”. În vremea guvernării PSD, retorica amuzantă cu ”altă întrebare?” a lui Florin Iordache era subiect de presă până ne-am plictisit de temă. Acum, dintr-o dată, nu mai observăm caraghioslâcul din dialogurile penibile, nu mai vedem incapacitatea de a comunica deschis, nu mai observăm lipsa vocabularului specific domeniului pe care se ”cocoțează”, doar… ”plângem”. De ce? Pentru că a fost demis din funcția de ministru al Sănătății Vlad Voiculescu, acest ”domn” care fuge de presă, se teme de ea, joacă doar rolul personajului public deschis, în numele democrației face gafe! Mari.
Este adevărat că nimeni nu poate corecta în câteva luni golurile unui sistem prea vechi în cele rele. Este adevărat că multe idei interesante se pot sfârși pe drumuri lungi, dacă nu sunt valorificate de o echipă inteligentă. Este adevărat că procentul de oameni inteligenți în sistemul public este în scădere, dacă urmărim tipurile de angajări la stat, pe bază de nepotisme, vecinătăți și promovarea afinilor (nu a celor din pădure, acolo este chiar mai bine!), este adevărat că suntem într-o criză a lipsei de valori, parcă am fi blestemați. Cu toate acestea, toți cei care ajung în funcții publice, mai ales în România, devin, brusc, bolnavi de orgolii, bolnavi de ”lordoza de funcții”, li se bombează pieptul și li se lungește gâtul. Și Vlad Voiculescu este unul dintre ei.
Nu mai plângeți după el, când sunt atâția copii abandonați. Nu mai plângeți după Voiculescu – cel fără studii superioare, când sunt zeci de mii de copii fără părinții lor aproape, fiind plecați în lume, să muncească. Nu mai plângeți după Voiculescu, când spitalele sunt pline de copii bolnavi, unii având cancere.
Lăsați-vă lacrimile pentru teme serioase. Mult mai importante.
Apropos, un alt posibil ministru ar fi putut fi Adrian Wiener, medic, din Arad. Nu știu de ce nu ar fi putut fi de la început. Măcar are școală în domeniul sănătății, o eleganță anume, dar cei cu o astfel de descriere au șanse tot mai mici. Nu-i așa?
Oricum, circul din guvern este o pată pe obrazul țării.
În așteptarea veșnicelor schimbări, devenim tot mai sceptici.
