Acasă Cultura Poetul George Lână a finalizat al zecelea volum de poezie -A treia...

Poetul George Lână a finalizat al zecelea volum de poezie -A treia inimă. Prima lansare, în Reșița

DISTRIBUIȚI

Poetul George Lână din Chișoda comuna Giroc, județul Timiș, a finalizat al zecelea volum de poezie intitulat A treia inimă, în ediție bilingvă, engleză și română, în traducerea scriitoarei din Timișoara, Antuzei Genescu, și va organiza prima lansare, în data de 7 septembrie, la Biblioteca Româno-Germană din Reșița, de la ora 17.00, județul Caraș Severin.

Vor vorbi de carte și de autor Gheorghe Jurma și Iacob Roman. Cartea va fi lansată și în Lugoj, Arad, Bistrița și, evident, Timișoara, capitala Banatului.

Dan Sgârță a scris astfel, despre volumul A treia inimă: ”Când armele vorbesc, muzele tac”, spunea Cicero în urmă cu peste două milenii. George Lână nu se grăbește să dea curs acestei sentințe și, în plin război derulat în proximitatea țarinei naționale, mizează mai degrabă pe interogația de secol 18 a romanticului Holderlin ”La ce bun poeții în vremuri de restriște?”.

Apărut parcă în răspărul istoriei recente cu un nou volum de versuri: “A treia inimă”, poetul ne lasă să înțelegem că tocmai în vremuri dificile sunt buni poeții; ei sunt repere zenitale care aruncă dâre de lumină pe urma cărora noi, ceilalți, care nu avem vederea lor, putem merge. Când vremurile sunt tulburi iar omul descurajat și fără un orizont înalt care să-l cheme și să-l odihnească la sine, vocea și cuvântul poeților sunt cu atât mai importante.

În esența lui – o știm cu toții – poetul este apărător al cuvântului, iar cuvântul înființează și dă sens lumii, deschizând-o spre o transcendență semantică ce-i asigură deplinătatea. El este cel care găsește în lume locul de trecere – ”spațiul dintre două secunde” – care conduce dincolo de ea. Fiecare detaliu sau nuanță asupra căruia se oprește, orientează către o origine necuprinsă sau, corelativ, către un univers al așteptării, dincolo de limita și imanența profană.

Stăpân, dar și rob al cuvântului – ”mântuit și mântuitor de cuvinte” –, poetul e apărător al diversității și frumuseții lumii, al sufletului și libertăților morale. De aceea, astăzi, într-o lume a stihiilor și demoniilor dezlănțuite, vocea poetului devine valoare cardinală. Această voce e cu atât mai articulată, mai răsunătoare și mobilizatoare cu cât e mai vertebrată și călăuzită de spirit – cel ce sesizează în lucruri urmele transcendenței și aduce infinitul în textura finitului. Spiritul e cel care asigură unitatea și coerența de profunzime între poet și operă și tot el deschide cititorul spre text și, prin ricoșeu, spre sine însuși.

Infinitatea (adevărul) spiritului, o spusese Hegel la început de secol 19, constă în ”a fi în altul tău la tine însuți”, a găsi reperele tale de profunzime identitară într-un sine care pe cât de mult te transcende, pe atât de mult e al tău în modul cel mai intim și constitutiv. Kierkegaard, filosof danez de secol 19, o spusese mai simplu și mai expresiv: ”Drumul cel mai scurt către tine însuți trece prin Celălalt”. Se prefigurează deja, timid, relația tainică între comuniune și alteritate, pe care doar spiritul, cu arsenalul său antinomic, paradoxal – unitatea dinamică a contrariilor – o poate găzdui și orienta. Vom vedea cum se regăsește și ce expresie primește această relație în poezia lânăgeorgiană….!

Întâlnirea cititorilor cu acest nou volum de poezii va fi întâmpinată cu emoție, interes și autentică mobilizare interioară, pentru că – nu-i așa – în viață e esențial să ai parte de întâlniri norocoase, providențiale și de oameni cu duh. În actul larg al mărturisirii poetice, cuvântul lui George Lână ”trage după sine” ființa lectorului, o dislocă pentru a o reînscrie în cadența Duhului – ”a treia inimă” – și pentru a o face transparentă Cerurilor”, explică Dan Sgârță, care prezintă și un poem al autorului și spune că astfel cu George Lână înveți să iubești lumea:

Inima mea îi cuprinde/îi apropie şi îi înalţă pe toţi (”A treia inimă”) cu generozitatea pe care miracolul o dăruiește celui care se lasă cu mult curaj în voia lui. Lectura poemelor sale transformă cuvintele în textură a vieții, acolo unde ele rodesc vectori ascendenți și deschideri lăuntrice; ele te pot schimba, te pot scoate din inerție și te pot muta pe altă orbită, mult mai apropiată de rosturile tale constitutive și destinația esențială: … întâlnirea binecuvântată/dintre emoţie şi idee/magnetismul ei uriaş vă smulge/din chingile clasice ale sensibilităţii/vă absoarbe pe această nouă/inconfundabilă orbită. (”Îmi este imposibil să uit”)”,

 

Comentarii

comentarii