Poetul George Lână din Chișoda comuna Giroc, județul Timiș, și-a lansat al zecelea volum de poezie intitulat A treia inimă, în ediție bilingvă, engleză și română, în traducerea scriitoarei, Antuza Genescu, miercuri 9 noiembrie, de la ora 17.00, la Academia Română Timișoara.
Au vorbit despre noul volum de versuri prof.univ.dr. Alexandru Ruja, lector universitar Lucian Vasile Szabo și prof.univ.dr. Iosif Cheie Pantea.
Prof. Alexandru Ruja: “George Lână este un poet pe care îl prețuiesc și îmi pare rău că nu este membru al Uniunii Scriitorilor din România și se încăpățânează să nu fie, fiindcă ar merita să fie membru al breslei scriitorilor. Trebuie sa spun că George Lână surprinde cu fiecare volum de poezie prin consecvență. Este una dintre calitățile sale, prin capacitatea sa de a rămâne la un nivel axiologic înalt al discursului poetic. George Lână este un poet cu personalitate. Este altă calitate. El își urmează drumul său, după atătea volume publicate, e un drum deja bine articulat. Îl recunoști pe George Lână în poezie. Nu s-a lăsat sedus de mode care au alterat arta altor poeți din generația sa. Nu a aplecat urechea la cântecele de sirenă ale falselor modernități. George Lână a scris mereu așa cum a simțit, după credința sa, după viziunea sa asupra existenței după felul propriu în care înțelege dialogul interuman”.
Lucian Vasile Szabo: “Găsim lucruri foarte bune în poezia lui George Lână. Volumele de poezie ale lui sunt scrise într-un ritm rapid. El își pune activitatea poetică sub semnul lui George cel Nou. El a decis sa utilizeze foarte eficient timpul care i- a mai rămas. Este un pariu care l-a pus cu sine, este un pariu care la pus cu lumea, un pariu care l-a pus cu Dumnezeu. Exista un ritm pe care îl susține foarte bine. Vrea sa dea tot ceea ce poate și știe. Este un lucru foarte complicat, un lucru foarte important pentru el, dar foarte important si pentru poezie în sine. Ceea ce face George Lână este o poezie foarte bună, cumva ruptă de poezie care reușește să treacă dincolo de poezie. Toate stradaniile lui sunt în acest sens și reușește să scrie versuri foarte bune să aibă miez și mesaj”.
Dan Sgârță a scris astfel, pe ultima pagină despre volumul A treia inimă: ”Când armele vorbesc, muzele tac”, spunea Cicero în urmă cu peste două milenii. George Lână nu se grăbește să dea curs acestei sentințe și, în plin război derulat în proximitatea țarinei naționale, mizează mai degrabă pe interogația de secol 18 a romanticului Holderlin ”La ce bun poeții în vremuri de restriște?”. Apărut parcă în răspărul istoriei recente cu un nou volum de versuri: “A treia inimă”, poetul ne lasă să înțelegem că tocmai în vremuri dificile sunt buni poeții; ei sunt repere zenitale care aruncă dâre de lumină pe urma cărora noi, ceilalți, care nu avem vederea lor, putem merge. Când vremurile sunt tulburi iar omul descurajat și fără un orizont înalt care să-l cheme și să-l odihnească la sine, vocea și cuvântul poeților sunt cu atât mai importante. În esența lui – o știm cu toții – poetul este apărător al cuvântului, iar cuvântul înființează și dă sens lumii, deschizând-o spre o transcendență semantică ce-i asigură deplinătatea. El este cel care găsește în lume locul de trecere – ”spațiul dintre două secunde” – care conduce dincolo de ea. Fiecare detaliu sau nuanță asupra căruia se oprește, orientează către o origine necuprinsă sau, corelativ, către un univers al așteptării, dincolo de limita și imanența profană. Stăpân, dar și rob al cuvântului – ”mântuit și mântuitor de cuvinte” –, poetul e apărător al diversității și frumuseții lumii, al sufletului și libertăților morale. De aceea, astăzi, într-o lume a stihiilor și demoniilor dezlănțuite, vocea poetului devine valoare cardinală. Această voce e cu atât mai articulată, mai răsunătoare și mobilizatoare cu cât e mai vertebrată și călăuzită de spirit – cel ce sesizează în lucruri urmele transcendenței și aduce infinitul în textura finitului. Spiritul e cel care asigură unitatea și coerența de profunzime între poet și operă și tot el deschide cititorul spre text și, prin ricoșeu, spre sine însuși”.
