Despre Poliția Locală din Timișoara se pot spune multe. Atât de multe că nu ar încăpea într-un text de acest fel. Uneori, ai impresia unei bune – voințe croită pe legislație, alteori, te sperie lipsa de comunicare, implicare și susținere a sărmanului cetățean.
De ce sună oamenii la Poliția Locală? Pentru că este prea multă mizerie în oraș, pentru că drumurile, parcările nu sunt curate, pentru că au loc distrugeri în parcuri, pentru că este un jaf organizat în mijloacele de transport în comun… Una dintre probleme timișorenilor este lipsa de încredere în Poliția Locală. Rolul acestei instituții este, între altele, prevenirea incidentelor și contribuția la starea de siguranță a timișorenilor. Poliția Locală NU face asta. Nu vezi nicio mașină a Poliției Locale făcând patrulări, așa cum se face în alte state. Nu vezi ”rondul de noapte”, despre care, ca fenomen, s-au realizat mari opere de artă. Într-una din zile, șoferul înfometat de pe o mașină a Poliție Locale smulgea dintr-un langoș cu ”înalt simț” al eticii angajatului în sistemul public, i-am făcut semn că nu… se face, dar nu a priceput nimic. Străzile sunt vizitate de grupuri de hoți bine organizați zona, iar zonele de case, aflate nu în arii centrale, sunt vizate și atacate. În țările civilizate, poliția (în general) face prevenție. Mașinile poliției sunt în mișcare, rulează pe străzi, mai ales în cartierele cu probleme. Adesea, la noi, mașinile poliției nici nu poartă polițiști interesați de oraș. Îi văd, relaxați, trecând pe lângă imensele depozite de gunoi, nu se pun camere de filmat, nici nu se face monitorizarea zonelor cu probleme, timp în care golanii își fac, mai departe, de cap, în oraș! Starea de incertitudine nu aduce nimic favorabil relației de încredere între cetățean și polițist. Pe vremea comunismului, milițienii erau fie subiect de bancuri proaste, fie erau urâți, înainte de a fi făcut rău cuiva. Erau asimilați cu sistemul. Erau imaginea unui sistem opresiv. Acum, sunt sau riscă a fi imaginea unui sistem superficial, incapabil de a-și apăra semenii. Hoții au liber la furat, tramvaiele sunt dominate de ei, murdarii sunt, și ei, parte din greața generală, nu te poți așeza pe un scaun într-un mijloc de transport, fără să cauți sprijin în privirile celor din jur.
Dominația furtului, a sfidării, nepăsării, neglijenței, iresponsabilității, toate fac răul să fie și mai puternic. Asta, în dezavantajul binelui general, al omului, în mod special.
Hoții stau la pândă, din orice unghi. Știu zone din oraș, în care, în fața caselor vizate de hoți, stau, aproape zilnic, mașini, cu… șoferi în ele. Ce fac acolo, ore în șir? Dacă Poliția Locală ar patrula, după vreo trei ore, nu s-ar întreba, oare, care este scopul unei staționări prelungite? Sau asta nu intră în atribuții? E ca și în cazul Căii Aradului: de ce să le întrebe pe fetele ”acelea” pentru ce stau ore în șir în șosea? Nuuuu! Nu le pot întreba, ”oamenii sunt liberi să stea oriunde”! Asta se numește, în sociologie, toleranța excesivă (termen introdus în Europa, după ce a început dezastrul invaziei musulmane).
Noi avem invazia noastră! A prostiei, a superficialității și a incompetenței!
