Acasă Actualitate Povestea neromanţată a unui panou publicitar

Povestea neromanţată a unui panou publicitar

358
DISTRIBUIȚI

Pentru câteva zile, în centrul Timişoarei a putut fi văzut un panou publicitar care promova homosexualitatea. Ziariştii au scris cu patimă, timişorenii au pus mâna pe telefon şi au sunat la primărie, iar parlamentarii de Timiş au pus şi ei câteva întrebări, aşa că nu e nicio mirare că panoul a dispărut rapid. Însă conflictul e departe de a se fi încheiat, singura schimbare fiind generată de rocada taberelor: susţinătorii comunităţii gay au trecut la atac, în vreme ce tabăra iniţial revoltată se vede nevoită să pareze loviturile.

 

Că folosirea imaginii unui bebeluş pentru a promova homosexualitatea, în Săptămâna Mare, nu a stârnit tocmai o admiraţie colectivă a timişorenilor, e de înţeles. La fel de adevărat e că există lucruri mult mai groaznice pe meleagurile noastre, lucruri pe care nimeni nu se grăbeşte să le denunţe ca abominabile. Dar, de bună seamă, nici închinarea la idolul modern, şi atât de frumos denumit, „political correctness”, nu e o treabă sănătoasă. Prin urmare, dincolo de revolta de moment a trecătorilor la vederea panoului publicitar, ar merita explorate şi motivele mai puţin emoţionale pentru care reclama poate fi condamnată.

În primul rând, se pare că panoul a fost montat ilegal, proprietarul trecând la demontarea acestuia imediat ce spiritele s-au incins. Discuţia s-ar putea încheia aici, dar ar fi păcat să nu aruncăm un ochi şi peste conţinutul panoului. „Orientarea sexuală nu este o alegere, nu este o boală”, spunea acesta, iar lângă slogan stătea imaginea unui bebeluş, cu o brăţară de identificare la mână, pe care scria „homosexual”. Se înţelege astfel că un homosexual se naşte cu atracţia faţă de persoanele de acelaşi sex, condiţionarea genetică plasându-l în ipostaza de victimă a sorţii, incapabil să-şi învingă pornirile hărăzite de mama natură. Prin urmare, spun susţinătorii cauzei LGB (lesbian, gay, bisexual), o persoană nu poate fi judecată pentru un lucru care face parte din natura ei. La fel cum nimeni nu e judecat pentru că e bărbat sau femeie. Problema acestei idei, care se constituie ca mesaj central al panoului publicitar, este că se află la stadiul de teorie. Nici un cercetător în domeniul geneticii nu a fost în stare să demonstreze că homosexualitatea e condiţionată genetic. Aşadar, până la o demonstraţie lipsită de echivoc, sloganul de pe panou se califică doar pentru statutul de „adevăr spus pe jumătate”, vecin cu mult mai celebra „minciună gogonată”.

Cel de-al doilea mesaj al panoului, cel care se poate citi printre rânduri, este că homosexualitatea este naturală, nu poate fi condamnată şi nu se ia. Consecinţele acceptării acestei idei merg până la adoptarea unor schimbări de paradigmă socială, cum ar fi educaţia sexuală a copiilor, căsătoriile gay şi adopţiile. Iar aici creştinii şi activiştii pro-life, cu siguranţă, au ceva de spus.

Una peste alta, povestea neromanţată a unui panou publicitar are rădăcini mult mai adânci şi ramuri mult mai întortocheate. Miza jocului e mai mare decât simplul confort vizual al timişorenilor. Or fi românii mai puţin toleranţi şi mai tradiţionalişti decât occidentalii, dar orice comunitate are dreptul de a decide pentru ea. La fel cum, spre exemplu, elveţienii nu au fost pregătiţi să accepte minarete lângă moscheile din ţara lor, nici timişorenii nu au acceptat un panou publicitar pro-gay. Nu se numeşte homofobie, ci conservarea propriilor valori. Unele care se întâmplă să fie moral-creştine. 
 

 

Comentarii

comentarii