Premierul Mihai Tudose i-a cerut, prin intermediul presei, ministrului de Interne să demisioneze. Indiscutabil, avem de-a face cu un anunț de șah la adresa lui Liviu Dragnea. Îi cere, nici mai mult nici mai puțin decât să-și sacrifice omul instalat în acest minister cheie. Iar Dragnea tace, pentru că a devenit extrem de vulnerabil. Venit din poziția a treia și nicidecum a doua, cum cred mulți analiști, premierul Star Trek are toate șansele să câștige chiar și președinția partidului. Preluând inițiativa și utilizându-l pe Niculae Bădălău în rol de levier.
Dacă Liviu Dragnea ar fi putut, ar fi făcut un casus belli din refuzul lui Mihai Tudose de a-l demite pe șeful Poliției Române la solicitarea ministrului de Interne. De ce? Pentru că acest refuz nemaiîntâlnit până acum în istorie face praf și pulbere autoritatea doamnei Carmen Dan. Iar un ministru de Interne discreditat, lipsit de pârghiile necesare pentru a acționa, legat de mâini și de picioare, devine nu doar ineficient pentru partid, dar se transformă într-un veritabil pericol pentru stat. Deci Liviu Dragnea ar fi avut datoria să sară ca ars și să dea de pământ cu premierul. Nu a făcut-o, pentru că nu mai poate. Autoritatea sa, la rândul ei, a fost grav șubrezită, mai întâi atunci când primul premier numit de el s-a baricadat în Palatul Victoria, silindu-l să recurgă la o auto-moțiune de cenzură, în al doilea rând, atunci când cel de-al doilea premier numit de el, Mihai Tudose, recurgând la retorica președintelui Klaus Iohannis, a cerut excomunicarea ”penalilor” din Guvern, în al treilea rând când același premier și-a arătat mușchii, declarându-se în dezacord cu proiectul de act normativ elaborat în beneficiul Casei Regale, în al patrulea rând când Tudose a cerut insistent restructurarea Guvernului și, în al șaselea rând, când, preluând din energiile pesediștilor grupați în jurul lui Bădălău, a obținut un scor politic egal până spre sfârșitul acestei luni. Iar acum, această mișcare prin care îi cere demisia doamnei Carmen Dan este exact bomboana pe care Tudose o pune pe coliva lui Liviu Dragnea.
Mihai Tudose pretinde că nu este de la Băneasa. Că nu are ochii albaștri. Că nu este o dronă SRI ori a vreunui alt serviciu secret. Că legăturile sale cu SRI sunt pur întâmplătoare și la fel de pur instituționale. În același timp, el susține, pe bună dreptate, că înainte de toate, este premierul României și, abia apoi, premierul PSD. Și că în niciun caz nu este premierul lui Liviu Dragnea. Vrea conducere colectivă în partid și joacă deschis cu demisia pe masă, atunci când insistă nu asupra unei simple remanieri, ci asupra restructurării Guvernului.
Nu o fi Tudose de la Băneasa, nu o fi nici dronă, poate că până la urmă nu este nici Star Trek, dar, în mod cert, nu este nici inconștient atunci când
îl provoacă la trântă pe președintele PSD. Și nu este nici singur în această bătălie. Pe ce se bazează Mihai Tudose chiar atunci când face mișcarea de deschidere a acestei noi partide de șah politic?
Tudose știe că, în interiorul PSD, poziția lui Liviu Dragnea devine din ce în ce mai precară. Grupurile de interese rivale până acum au ajuns la un numitor comun încă din luna decembrie a anului trecut și au decis că Dragnea s-a erodat și că nu mai are energia necesară pentru a conduce acest partid. Și pur și simplu Mihai Tudose a încercat și, în bună măsură, a reușit să se suie pe val. Și fiind mai vocal decât ceilalți, beneficiind de poziția de șef al Executivului, se erijează în lider al opoziției interne. Mișcarea îi reușește. Pentru că toți ceilalți adversari ai lui Liviu Dragnea, în frunte chiar cu Niculae Bădălău, se tem de acesta. Și sunt paralizați de frica de a nu fi excomunicați.
Nu o fi cu ochi albaștri Mihai Tudose, dar nu este mai puțin adevărat că se vede cu ochiul liber că toți ochii albaștri identificați până în prezent de opinia publică, din presă, din servicii din opoziție și de la Cotroceni îl împing de la spate și îl ajută în fel și chip să-i facă vânt lui Liviu Dragnea. Capul lui Liviu Dragnea poate fi un trofeu nu numai pentru factorul intern al statului paralel, ci și pentru factorul extern. Cum ar fi ambasadorii celor mai puternice state UE sau ambasadorul Statelor Unite la București. Într-un fel sau altul, explicit sau implicit, și aceștia susțin demersurile lui Mihai Tudose.
Indiscutabil, premierul este un bun șahist. La propriu, dar și la figurat. Un bun șahist câștigă dacă iese inteligent la atac și dintr-o poziție inferioară și având mai puține piese pe tabla de joc.
Mihai Tudose nu mai poate fi oprit decât de Niculae Bădălău. De președintele executiv al PSD. Cel care va asigura conducerea interimară a PSD după debarcarea lui Dragnea, până la organizarea unui Congres. Numai că Niculae Bădălău nu este un personaj de prim-plan. El este un jucător de fundal. Așa că altcineva se pregătește să marcheze. Poate că sunt mai mulți playeri în această poziție. Dar, până una alta, cel care se face remarcat este Mihai Tudose.
