Acasă Editorial Primarul care mă face mândră

Primarul care mă face mândră

DISTRIBUIȚI

Nu a trecut încă nicio lună de la preluarea efectivă, operativă, a Primăriei Timişoara şi primarul Robu demonstrează, în fiecare zi, ritmic, faptul că promisiunile se ţin, nu se încalcă. La primele ore ale dimineţii, apoi pe parcursul zilei, Timişoara se spală cu apă. Ştiu, era elementar, asta nu ar fi trebuit să fie vreo minune, răutăcioşii o să scrie, din nou, pe forum (băieţi, m-am obişnuit cu veninul vostru!) că aduc laude, dar este dreptul meu să mă bucur public. Am pentru ce! Timişoara era sufocată de praf, acum este deja curat, respirabil,  mai sunt multe de făcut, dar deja se vede schimbarea. Se demolează construcţiile ilegale, se amendează acolo unde nu se respectă legislaţia de mediu şi pentru curăţenie, se caută şi se găsesc, desigur, soluţii pentru a avea din nou, în Piaţa Operei, deschiderea  unghiului revoluţiei noastre din decembrie şi rezolvarea cazului „acvariul cel hidos”. Există perspectiva deschiderii nu numai fizice, dar şi  morale pentru spaţiul unui oraş care are drepturi. Se lucrează la trotuare, se curăţă liniile de tramvai! Cum Angela  Merkel a devenit, mai nou, mare analistă a situaţiei din România, mare susţinătoare a unui pirat pe nume Băsescu, m-aş aştepta să fie atât de  informată încât să afle că Timişoara  este oraşul la începutul unui drum spre titlul de Capitală Culturală Europeană, dar să intervină, după bunele obiceiuri, şi să spună că altul ar fi acela – nu-i aşa? – condus de omul lui Băsescu cel nemuritor! De ce spun asta? Pentru că ea, Merkel, deja a făcut-o, şefa comisiei pentru cultură din CE este din PP, deja a afirmat simpatia cu un alt oraş, chiar la Bruxelles, iar PP nu poate iubi un oraş condus de un primar din USL, sau mi se pare  mie, şi atunci facem paranoia politicului european, în care, în locul Porţii Otomane avem o „Poartă Europeană”, căci doar am vrut în Europa. Chiar, foarte tare! Robu are decenţa şi demnitatea unei persoane instruite, care face (aşa cum bunii ingineri transferă problemele unui proiect bun, ce trebuie aplicat, în detalii practice, pe  teren) ce trebuie să facă. Obiectiv ţintit! Obiectiv rezolvat! Timişoara devine oraşul care se redescoperă. Curat, aşezat,   cu porţile şi ferestrele curate, deschise spre oameni, oamenii care-l iubesc, oamenii care-l vor aşa cum  îl ştiau cândva… M-am săturat de grobienii care-şi aruncă ţigările pe stradă, de cei care-şi „ pierd” scuipatul bolnav pe florile ce se ofilesc, de terasele prăfuite şi de liniile de tramvai cotropite de  bălării.  Este vremea  ca Timişoara să fie… Timişoara. Robu mă face să simt că asta se întâmplă. Am încredere şi, de aceea, haideţi şi în Piaţa Unirii, duminică, 15 iulie, ora 19, să ne sincronizăm energiile şi gândurile pentru a scăpa de Băsescu, pe 29 iulie. Dacă Timişoara se schimbă, România se schimbă! Încredere!

Comentarii

comentarii