Înainte de a pleca în concediu, primarul Nicolae Robu părea că s-ar retrage din obişnuitele postări pe facebook în care se lăuda cu numărul impresionant de goluri sau de proiecte pe care le are în palmares. Iată însă că vacanţa l-a făcut să reflecteze şi să constate că este apreciat peste tot altundeva, dar este contestat acasă, în Timişoara pe care o păstoreşte. El le promite tuturor că în ciuda contestărilor şi a “artei manipulării” a unora la adresa sa, va rămâne acelaşi Nicolae Robu care va posta pe facebook şi imagini cu momente în care va marca Z-E-C-E goluri, şi când va mai cânta la chitară sau, poate, va mai gusta cireşe din pomii de pe marginea şoselei.
“REFLECŢII DE CONCEDIU
Când am intrat în politică, am făcut cu mine un legământ şi anume, că voi rămâne acelaşi, aşa cum m-am făcut cunoscut dintotdeauna, că prin felul în care mă voi manifesta, nu voi ajunge să-mi fie dor de mine însumi.
Ei bine, de 11 ani de când am făcut acest pas, nu mi-am dat motive de un astfel de dor. M-am înfăţişat lumii exact aşa cum sunt:
(i) Pe de o parte, dedicat trup şi suflet, de-a dreptul kamikaze, angajamentelor, asumărilor făcute, SERIOS, deci, la maxim -cum, altfel, aş fi putut face performanţele academice pe care le-am făcut şi cum, altfel, m-aş fi putut face ales, din 1990, până în 2016, în toate rundele electorale, în cele mai înalte funcţii academice, în una dintre cele mai valoroase universităţi ale României (UPT): de 4 ori prorector (în 1990, 1992, 1996 ?i 2000), de 2 ori rector şi simultan preşedinte al Senatului Universitar (în 2004 şi 2008), 1 dată preşedinte al Senatului Universitar (în 2012), 1 dată Preşedinte de Onoare al Senatului Universitar (în 2016)-, respectiv cum aş fi putut face performanţele în administraţia publică locală pe care le-am făcut şi cum, altfel, m-aş fi putut face ales primar de fiecare dată când am candidat -adică, până acum: în 2012 şi 2016-, într-un oraş care nu este chiar unul oarecare, ci al treilea oraş al ţării, după populaţie şi al doilea, după multe alte criterii?!.
(ii) Pe de altă parte, cu trăirile personale, omeneşti -pe fond, ca ale oricărui alt seamăn!-, de regulă, cu bucurii -bucuria de a face sport, de a juca fotbal, de a mă juca jucând fotbal -a se vedea relatarea copilăroasă, în registru evident ludic, a golurilor marcate!-, bucuria de a compune muzică şi de a o interpreta -fără pretenţii, fără pretenţia de artă mare, de profesionalism, ci ca simplă manifestare de suflet, ca refulare, dacă vreţi!-, bucuria de a vizita locuri frumoase, deosebite, ale ţării şi ale Planetei-, dar, uneori, şi cu supărări!
Ce-am constatat procedând astfel, onest 100%?
(i) O dată, că am parte de multă apreciere şi simpatie în Timişoara şi în întreaga ţară, inclusiv în diaspora, apreciere pt seriozitate, pentru performanţe, dar şi pentru că sunt om ca oricare altul, că mă manifest natural, că nu sunt un produs de laborator, că într-o lume în care masca e cvasiomniprezentă, eu refuz să port mască!
(ii) Apoi, că am parte şi de multă contestare, antipatie, de ură, pur şi simplu, ură ajunsă la unii la cote patologice!
În situaţia dată, mai mulţi apropiaţi mă sfătuiesc insistent în ultima vreme să-mi pun şi eu mască -există, mi se dau asigurări, pe pieţele vremurilor noastre, specialişti apţi să facă măşti nemaipomenite, exact aşa cum vor alegătorii să vadă!-, intrând, astfel, în rând cu lumea sau măcar să mă cenzurez sau să mă las cenzurat în manifestări, pentru… “a da mai bine”.
Ei bine, am fost tentat să mă las convins. Mai mult, chiar le-am spus apropiaţilor că voi face cum mă sfătuiesc ei. Fiind, însă, în concediu, deci cu un pic mai mult timp dedicat mie însumi, am analizat mai bine lucrurile şi am concluzionat că nu mi-aş putea ierta niciodată o asemenea cedare, în alţi termeni spus, dezicerea de mine!
Drept urmare, stimaţi timişoreni, stimaţi compatrioţi de oriunde-aţi fi, veţi avea în continuare în faţa dumneavoastră sub numele Robu omul Robu, aşa cum e el, cu plusuri şi cu minusuri, care etalează în faţa dumneavoastră, realizări, fapte, nu vorbe şi nu un produs de laborator croit să obţină voturi prin ştiinţa şi arta manipulării -da, aşa ceva există, astăzi, o ştiinţă îi în egală măsură o artă a manipulării!”, explică Nicolae Robu pe pagina sa de facebook.
