Timișoara oferă zilele acestea o temă: disputa între Primăria Timișoara și ELBA, pentru un teren, aflat în proprietatea firmei ELBA (una dintre puținele firme românești, constante pe piața industriei autohtone), pe care se află linii de tramvai ale orașului. Conform legilor și conform unui HCL mai vechi, în cazul problemelor de negociere între primărie și orice persoană juridică, se constituie o comisie de negociere, formată din viceprimar și câțiva directori din cadrul primăriei, primarul fiind astfel absolvit de participarea la rundele de negocieri, adesea, furtunoase.
Conducerea firmei ELBA susține că de mai bine de doi ani, trimite, constant, Primăriei Timișoara, cereri (despre care domnul Robu susține că NU știa), pentru una din următoarele atitudini legale, referitoare la terenul cu pricina: expropriere (se poate face în temeiul legii referitoare la interesul public) sau vânzare sau închiriere. Acum primarul amenință cu plângeri penale, referitoare la momentul privatizării. Cazul este tardiv! Și absurd! Terenurile din jurul sediilor de firme s-au inclus în privatizare printr-o lege numită legea vecinătăților. Nu are destui consilieri domnul Robu? Sau nu știu suficient de bine legislația?
Tensiunile dintre primarul Robu și conducerea firmei ELBA au escaladat în cursul acestei dimineți (1 octombrie 2019) când, la întâlnirea pentru o eventuală negociere, domnul Robu, cerând firmei să doneze terenul, și-a pierdut cumpătul și a urlat astfel: ”Cretinilor, cretinilor, sunteți niște cretini!” (există înregistrarea). Unul dintre avocații firmei i-a spus civilizat: ”Domnule Robu, cretinismul este o boală, știți?”. ”Da”, a răsunat vocea primarului, și a adăugat cea mai mare jignire din lume, peste oameni, întreprinzători, avocați, persoane inteligente, așa: ”Da, de aceea folosesc acest termen, pentru oameni bolnavi!”
Nu înțeleg cum, această persoană cu veleități intelective, profesor universitar, cu un parcurs ce l-ar fi putut face parte din istoria orașului, este (și) acum ținta unor critici meritate. Nu înțeleg cum nu-și poate controla, mai ales în public, umorile personale, degenerate în comportamente exterioare deplorabile. Nu înțeleg ce anume l-a transformat așa pe domnul Nicolae Robu, sau mă înșel eu, era așa și nu știam….
Asocierea cu anumite persoane, incalificabile sub aspectul imaginii proprii, incalificabile ca și caractere, l-au tras în jos, l-au deraiat de pe linia siguranței încrederii publice.
Îmi pare rău pentru domnul Robu, ar trebui să aibă încredere în oamenii inteligenți, nu în paiațe, îmi pare rău, dar și în luna mai, la alegerile pentru PE, votul a fost, la Timișoara, împotriva sa. Acceptă sau nu, asta este realitatea!
România intră în campania pentru alegerea președintelui, dar cu astfel de limbaje, este posibilă dezertarea electoratului liberal spre alte zări….
