”Stimați domni, stimate doamne,
Vă adresez câteva rânduri pe care consider că ar fi bine să nu le neglijați, ele sugerându-vă câteva idei de investigație jurnalistice, dar poate chiar unele idei de a vedea peste ceea ce e ”la vedere”.
Se știe că la Timișoara, capitală a vestului, funcționează Curtea de Apel, ce are nevoie de un număr tot mai mare de magistrați. O parte este din Arad, dar puțină lume cunoaște relațiile de rudenie și prietenie ce curg între cei care, din Arad fiind, se susțin, se consultă, au un adevărat club greu de pătruns. Unul dintre cluburi este generat de procurorul Lucian Dolcu, de la DNA, omul cu soție… proprietară a mai multor firme în Arad, inclusiv a unei săli de jocuri de noroc. Fain, nu? Dolcu este în numeroase conflicte cu alți procurori din Timișoara, fiind antipatizat de colegii de breaslă pentru comportament neconform cu cel al unui magistrat. Dolcul are, ca tot omul, un naș. La propriu. Nașul este Sandu Ion, un fost antrenor sportiv, care s-a căpătuit bine venind din Moldova în Arad, unde are firme, lucrări, relații, prieteni de-ai ”finului”.
Printre altele, cum îi stă bine unui ”mare” om de afaceri, mai are și câte un proces, ba mai multe, pe care le mai poartă și pe la Curtea de Apel Timișoara. Cine este unul dintre judecătorii, prieten bun cu procurorul Dolcu, la care câștig de cauze, mereu, Sandu Ion? Domnul judecător Ștefan Lucaciuc, tot din Arad!
Nu vreau, stimată redacție, să fiu un suspicios penibil, mai ales că domnul Lucaciuc este un om fin, cadru didactic universitar (la Arad) dar este curios cum ”domnul” Sandu Ion are parte de multe succese, prin filtrul și stiloul domnul Lucaciuc, observabile de-a lungul anilor, în diferite confruntări… de profil.
Poate am devenit noi, românii, prea susceptibili la influențele desenate de unele scenarii, poate că nu, suntem doar inteligenți, dar o mica investigație de presă poate nu ar strica.
Scenarii? Prietenii de interes? Influențe de tip balcanic?
Poate aflați, avem încredere în capacitatea de a descoperi lucruri a mass media.
Cu deosebit respect”,
Roberto de Arad
