Acasă Actualitate Prin satele ”fantomă” din Timiș

Prin satele ”fantomă” din Timiș

2096
DISTRIBUIȚI

Mulţi turişti curajoşi, cu sânge rece şi spirit aventurier, caută pe hărţile americane locurile ”bântuite” mai ales de sufletele soldaţilor căzuţi în timpul Războiului Civil (de secesiune 1861- 1865).

Preoţii ortodocşi ne explică de ce sunt atâtea fantome prin alte părţi, iar la noi, Doamne ajută!, lipsesc: pentru că fantomele bântuie pe unde nu este miros de tămâie ortodoxă, nici taina sfintelor spovedanie şi împărtăşanie de la noi, iar duhurile ”neortodoxe” se sălăşluiesc acolo.

Acum vorbim despre altceva, despre faptul că spiritul de întreprinzător îşi spune cuvântul: americanii ştiu să exploateze până şi ceea ce nu mai este de văzut, fantomele, ridicând lângă astfel de locuri spaţii de cazare care aduc venituri. Că turiştilor le-o plăcea să înnopteze pe-acolo, este o altă poveste.

Judeţul Timiş are câteva sate depopulate sau cu un număr foarte redus de localnici, sub 10, care ar putea fi incluse într-un itinerar turistic de o zi în anul de graţie 2021, cel al Timişoarei Capitală Culturală Europeană.

 

* Bunea Mică (zona Făget), cu 0 locuitori. Este satul care de la începutul anilor ’90, este complet depopulat. Recensământul din anul 2002 nu a înregistrat niciun locuitor, cu toate că în trecut aici a locuit o comunitate maghiară care constituia majoritatea absolută a populaţiei.

 

* Checheş (Secaş), cu 7 locuitori. Cu un trecut medieval glorios, satul aparţinea de Cetatea Şoimoş (Arad), dar în perioada ocupaţiei turceşti a fost complet pustiită, fiind repopulată prin veacul al XVIII-lea, ajungând la aproape 800 de locuitori după cel de-Al Doilea Rpzboi Mondial.

Cei care mai figurează ca populând satul nu sunt oameni ai locului, ci venetici care şi-au cumpărat câte o casă de vacanţă dat fiind preţul foarte scăzut.

 

* Cireşu Mic (Criciova), cu 0 locuitori. Nu departe de Lugoj, satul are o istorie mai recentă, fiind menţionat drept cătun prin 1954. În vatra fostului sat s-a ridicat după 1990 mănăstirea “Sfânta Treime – Pereu”.

 

* Hodoş (Brestovăţ), cu 3 locuitori. Dacă te înalţi în vârful picioarelor vezi Dealurile Lipovei, şi istoria care se pierde până prin anul 1323, când localitatea aparţinea de actualul judeţ Arad. În veacul XIX, în acest loc s-au aşezat alături de români şi câteva familii de slovaci şi unguri. Azi mai dăinuie biserica ortodoxă construită la 1774.

 

* Nadăş, cu 0 locuitori. La o aruncătură de băţ de Timişoara, la nord de Recaş, satul este ascuns într-o zona deluroasă izolată. Cu trei sfert de mileniu în spate, Nadăşul a trecut prin spada otomană, fiind repopulat în perioada administraţiei habsburgice.

Ortodocşii din sat, români şi sârbi, şi-au durat o biserică din lemn în secolul XVIII, care după plecarea sârbilor a fost dărâmată (în 1897), pe locul ei fiind ridicată biserica din piatră cu hramul ”Sfântul Mucenic Gheorghe”. Anii ’90 au găsit Nadăşul complet părăsit, după migraţia populaţiei la muncă în oraşele apropiate.

Anul de glorie ai satului a fost 1910, când aici trăiau 740 de locuitori.

 

* Topla, cu 6 locuitori, este satul care aparţine de comuna Mănăştiur, atestat în 1514. Niciodată nu a avut foarte mulţi locuitori, dar şi mâna de suflete de aici s-au răspândit în zonă, în căutarea unui loc de muncă şi a unor condiţii de trai mai bune.

Este o zonă foarte frumoasă, străbătută de pârâul Topla, care coboară din Dealurile Lipovei şi se varsă în Bega.

Locul este celebru prin biserica din lemn multiseculară de la Topla, expusă la Muzeul Satului Bănăţean din Timişoara.

Împreună cu satele din jur, Topla a fost menţionată pentru prima dată în documente de la 1514-1516, ca proprietate a lui George de Brandeburg. În 1597 aparţinea lui Ştefan Török, iar la 1620 a fost donată lui Ştefan Bethlen. Este posibil ca satul să fi fost pustiit în timpul stăpânirii otomane şi al bătăliilor turco-austriece.

În anul 1717, Topla avea 10 case.

Biserica din lemn cu hramul ”Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil’ din Topla a fost ridicată în 1746, la Remetea Lunca, şi apoi donată în 1807 credincioşilor din satul Topla. Biserica a fost adusă pe tăvălugi, trasa de 24 perechi de boi şi reaşezată şi consolidată cu ajutorul credincioşilor şi în mod deosebit de către un locuitor din Remetea Lunca, maistor în construcţii.

În 1987, biserica din lemn de la Topla a fost demontată şi adusă la Muzeul Satului Bănăţean din Timişoara.

Poveşti frumoase se ţes în jurul acestor locuri, istoricii pot veni cu date şi legende, întreprinzătorii, cu spiritul practic, iar agenţiile de turism le pot trece pe harta unui itinerar de succes în anul 2021. Poate chiar şi mai devreme. Iar pentru turiştii străini se pot găsi fantome la tot pasul.

 

Comentarii

comentarii