Timișoara, ora 9 a dimineții de joi, 26 martie, acest an… Centrul orașului, aproape de Continental, pe mijlocul străzii spre Michelangelo, se taie iarba, echipa de ”specialiști” a Horticulturii este formată din trei: un bărbat, cel cu coasa electrică, două femei, cu… măturile secolului 18. El taie, ele adună. Ce? Iarba, normal, ce altceva? Ba, mai este ceva, noroiul uscat de pe marginea bordurilor, transformat în praful ce îmbolnăvește populația Timișoarei. Cu o zi înainte, o ședință de lucru, la care a participat și Garda de Mediu, la Instituţia Prefectului Timiș, avea să se atragă atenția asupra ”particulei PM10” (chiar așa se numește) ce face ravagii în capitala Banatului: alergii, congestii nazale, boli ale tractului respirator. Detaliile le cunoaște bine domnul Gelu Cădariu, director adjunct al Gărzii de Mediu, care mi-a confirmat situația alarmantă. Femeile de la Horticultura, abia reperabile din cauza norului de praf în care agitau măturile, sărmanele, nevinovate, nu înțeleg de ce eu, un cetățean al Timișoarei, le întreb: ”De ce nu udați înainte de a mătura?” Ele, revoltate, nu aveau… apă! Îl întreb pe domnul Drăgilă, figură istorică a spațiilor verzi din Timișoara, dacă știe despre poluarea cu praf, pe care o fac muncitorii lui? Nu știa, desigur, mai ales că era pe bulevardul Coposu, nu departe… Mai mult, se supără, are reacția tipică a funcționarului public, deranjat de… întrebări. Toți, aproape toți angajații bugetari, apreciază orice întrebare, sugestie, în interesul orașului, ca pe un atac la persoană. Norul de praf îmi repugnă, ne repugnă celor care iubim curățenia și urbea, cu cine să mai vorbesc despre asta? Cu doamna Diana Nica, șefa Serviciului Spații Verzi din Primăria Timișoara. Amabilă, deschisă, promite că va vorbi cu cei responsabilizați în problema prafului urban, a curățeniei spațiilor verzi, o altă responsabilitate decât cea a RETIM – ului… Complicat, nu? Vreau să știu dacă Poliția Locală este interesată de modul în care se face curățenie în Timișoara, pe trotuare? Mai exact, avem HCL ce prevede exact că proprietarii firmelor, locuințelor, sunt obligați să întrețină curățenia în fața imobilelor, să îngrijească fațadele, iar de nu, atunci… amenzile ar aduce destui bani în bugetul public, iar noi nu am mai suferi de sindromul înotului în nori de praf… Cum directorul Doru Cojan nu era, am dialogat cu o persoană deschisă, amabilă, care va comunica… despre parcările pline de mizerii, cum sunt cea de pe Aradului (în preajma băncilor), cea din spatele magazinului Bega (gestionată de ADP), dar și altele, ar mai trebui verificate băncile, ale căror bancomate sunt surse de boli, microbi și salivă, nu pot fi accesate, folosite, cărora domnul Sorin Drăgoi (city manager Timișoara) le-a scris, cerându-le curățare… dar Poliția locală nu știe nici asta!
În centrul orașului, trotuarele sunt invadate de resturile organice ale porumbeilor, acești distrugători ai arhitecturii și monumentelor istorice din epoca de glorie a Timișoarei. Poliția Locală trece la ”pas dans” pe lângă terasele deschise parțial în Piața Victoriei, dar nicio privire nu se atinge de murdăria de sub mesele și fotoliile acestora… patronii își râd în barbă, angajații nu știu, nu văd, nu se pricep…
Tristețe mare, stimați spectatori și telespectatori, praful ne îmbolnăvește, funcționarilor plătiți din bani publici nu le pasă de noi, timișorenii sunt tot mai triști,mai agasați, ireconciliabili cu incompetența. Strigătul nostru va fi auzit!
