Consiliul Superior al Magistraturii se află în fața celui mai important examen din istoria lui. Dacă nu îl trece cu bine, trebuie reformat. Dacă reușește, atunci va rămâne astfel marcat momentul în care instituția a demonstrat, într-un mod implacabil, că este garantul independenței justiției. Acest examen de maturitate poartă un nume. Laura Codruța Kovesi. Cum vor proceda Inspecția Judiciară și CSM în raport cu autodenunțul procurorului șef DNA?
Doamna Laura Codruța Kovesi este principalul și singurul furnizor al probelor împotriva ei. Înregistrările promovate, duminică seară, de mai toate televiziunile de știri au avut o asemenea greutate, încât au bătut subiectul la ordinea zilei, legat de automotiunea de cenzură care trimite PSD direct în Cartea Recordurilor. Respectivele înregistrări erau cu vocea șefei DNA. Aceasta le vorbea procurorilor din structura centrală. Și le explica, cu subiect și predicat, cum trebuie ars, cu un dosar penal, premierul în funcție, cum trebuiesc trași în țeapă demonstrativ niște miniștri, cum a acționat ea personal în legătură cu faimoasa Ordonată 13. Le cerea procurorilor să tureze motoarele la maximum, pentru a aruncă după gratii cât mai mulți oameni politici. Dincolo de faptul că asemenea înregistrări au făcut și mai urmează să facă deliciul telespectatorilor, avem, iată, cea mai importantă probă, o probă ce nu mai poate fi combătută, de poliție politică făcută de la cel mai înalt nivel DNA. Și, dincolo de asta, se poate observa fără dubii că discursul Laurei Codruța Kovesi conține, în substanța lui, ceva chiar mai periculos decât poliția politică. Convingerea că DNA se bate cu restul lumii. Instituția a încetat de a mai fie în slujba cetățenilor și a statului de drept. A devenit un stat în stat. Și se luptă nu pentru alții, ci pentru sine.
Sunt, în acest discurs rostit de Laura Codruța Kovesi, suficient de multe elemente pentru ca până și mult prea lentul ministru al Justiției, Tudorel Toader, să sară ca ars și să anunțe pe pagina sa de Facebook că, la începutul acestei săptămâni, respectiv azi dimineață, sesizează Consiliul Superior al Magistraturii. Dacă a făcut-o sau încă se gândește cum să o facă are mai puțină importanță. Între timp, s-a sesizat chiar CSM.
CSM, odată sesizat, va trebui să limpezească lucrurile chiar în ceea ce privește instituția. Dacă CSM este cu adevărat garantul independenței justiției sau o simplă umbrelă de vreme rea pentru procurorii și judecătorii care au călcat pe alături, vom afla în scurt timp. CSM face o investigație prin intermediul Inspecției Judiciare. Din CSM și din Inspecția Judiciară fac parte, în general, procurori și judecători. Vor acționa aceștia cu obiectivitatea necesară? Sau vor încerca să o acopere pe Laura Codruța Kovesi? Vom afla. Și încă foarte curând. Pentru că CSM are la dispoziție chiar vocea respectivei doamne. Iar doamna le spune procurorilor ce gândește. Le transmite fiosofia ei și crezul ei despre aceea ce înseamnă cu adevărat DNA. Cu totul și cu totul altceva decât ceea ce a spus la bilanț. Prin urmare, CSM și Inspecția Judiciară trebuie doar să constate că, într-adevăr, acolo, este vocea ei. Și nici de această constatare nu mai e nevoie. Grăbindu-se să dea un comunicat oficial, DNA a recunoscut acest lucru. Și ce urmează?
Constatând că discursul îi aparține doamnei Kovesi, fie și doar într-o proporție de 5%, ca să intrăm în logica doctoratului plagiat al aceleiași doamne, CSM și Inspecția Judiciară vor trebui să stabilească ce legi și ce norme au fost încălcate din faimosul statut al magistratior. După care, doamna Laura Codruța Kovesi trebuie suspendată. Astfel încât sa aibă loc cuvenitele anchete penale, în care procurorii să nu fie inhibați de faptul că este investigată chiar șefa lor. Iar, în final, justiția urmează să își spună cuvântul.
Într-un stat de drept e atât de simplu să se procedeze astfel! Dar ceea ce este simplu într-un stat de drept poate deveni extrem de complicat într-un stat paralel cu statul de drept. Ce se va întâmpla dacă CSM și Inspecția judiciară îngroapă și acest caz? Cum vom mai putea vorbi vreodată despre rolul pe care îl joacă aceste instituții în garantarea independenței reale a justiției?
