Actul îndrăzneț al zilei de 11 martie 1990, Proclamația de la Timișoara, avea să devină ecoul real al Revoluției de la Timișoara, considerată revoluția autentică a anului 1989. Un grup de membri ai Societății Timișoara (din acea vreme, un reper real al democrației), în frunte cu George Șerban, redacta actul ce purta numele de mai sus, care era actul de reformare a societăți românești, umilită de sistemul comunist și de cea mai cumplită formă de oprimare a românilor, prin mâna criminală a Securității de Stat.
Punctul 8 al Proclamației de la Timișoara avea să le ceară celor care au avut funcții, demnității, în PCR și (sau) Securitate, să nu mai dețină funcții publice vreme în cel puțin trei legislaturi ce ar fi urmat. Propunerile legislative care au fost realizate pe baza proclamației au eșuat în Parlamentul României, iar în cei 35 de ani care au trecut de atunci, unii s-au prefăcut a deplânge insuccesul, alții au luat în derâdere actul scris la Timișoara.
Ca urmat? Se știe. Au ajuns în Parlamentul României, chiar imediat după revoluție, foști șefi ai Securității, și nu pot uita cum fostul șef al Securității Caraș Severin, col. David, care a anchetat foști deținuți politici în cazul Goma, asta știu bine pentru că inclusiv tatăl meu, Caius Petric, a fost anchetat de acel demon, a ajuns în parlament! Ce oroare! Cum era ca ei sau urmașii lor, dar și a altora, asemenea lui, să fi votat o lege ce le-ar fi interzis ascensiunea în democrație?
Numărul lor a fost ”ca nisipul mărilor”, Parlamentul României a fost ”cucerit” de armatele lui Ion Iliescu, securiști, activiști, nerozi, lingăi, inculți, subculturali, la grămada ”istoriei”, au contribuit la distrugerea idealurilor Revoluției de la Timișoara.
Nu înțeleg cum niciun istoric nu a făcut un studiu complex, un studiu comparativ pentru evidențierea diferențelor de acțiune, mentalitate, sacrificiu, dăruire, între cele două mari orașe ale Revoluției din 1989. S-au scris multe texte, bazate pe mărturisiri, Timișoara – București, s-au scris cărți, dar niciuna nu scoate în evidență esența diferențelor. Unii istorici și analiști afirmă că a fost lovitură de stat, în cazul Bucureștiului, alții vorbesc despre influențe și amestecuri, dar tristețea vine din felul în care eroii adevărați ai Revoluției de la Timișoara au fost dați uitării!
Ei merită veșnicul nostru respect!
Proclamația de la Timișoara rămâne o pagină de istorie.
