Acasă Economic Prof. Valeriu Tabără, șeful ASAS, despre ravagiile secetei și soluțiile la criza...

Prof. Valeriu Tabără, șeful ASAS, despre ravagiile secetei și soluțiile la criza apei! Cum stăm în Timiș?

DISTRIBUIȚI

Agricultură din Timiș dispune de două surse de irigații extraordinare, râurile Timiș și Bega, dar de 32 de ani, nimeni nu a reușit să facă nimic pentru a le valorifica și utiliza apă pentru a uda culturile chinuite de secetă, an de an, în câmpia de vest.

Mai grav, vechiul sistem comunist de desecare și irigații a ajuns o ruină și în cea mai mare parte a fost furat și vândut la fier vechi. Sistemul înainte de 1989 funcționa cu mare succes și ajuta foarte mult agricultura, iar culturile nu duceau lipsa apei în timpul verilor caniculare.

9000 de km de canale în Timiș

În iulie 2022,  nu există un sistem local de irigații în Timiș, în afară de câteva punctuale, la ferme private, iar agricultura suferă, în totalitate. Fostele poldere care mai existau acum sunt părăsite sau ocupate de culturile agricole și de oi. “Mai există și canalul care vine de la răul Mureș și face legătură cu răul Aranca, aici la noi, în Timiș, la Lovrin. Canalul a fost făcut cu un scop clar de vechii agricultori. Băgând apă din Mureș pe acest canal, se ridica nivelul freatic. Le-am spus fermierilor să reamenajeze această groapă de la intrarea în Lovrin și să își asigure  o sursă sigură de apă de irigare prin picurare pentru fermele de legume. Ar fi senzațional, în această seceta teribilă din Timiș. În plus adâncești tot canalul de la intrarea pe tot teritoriul SCDA Lovrin”, a explicat prof.univ.dr. Valeriu Tabără, președintele ASAS, fost cercetător la SCDA Lovrin. De la râurile Timiș și Bega, mai există artere de irigații nefolosite, problema este de ce nu sunt valorificate, în anul 2022? Răspunsul fermierilor este scurt: “Nu a fost interes, la nivel înalt…!” În Timiș, există 9.000 de km de canale de desecare, dar  cele mai multe nu sunt funcționale. Sunt colmatate. Dacă ar fi curățate, acestea ar fi o cale spre irigații, datorită apei colectate prin intermediul lor, tot pe câmp, în poldere mari. O șansă pentru construirea unui amplu sistem de irigații în agricultură a fost finanțarea prin PNRR, dar din păcate am pierdut-o. De ce s-a întâmplat asta? Prof. Tabără a explicat: “Să nu credeți că ei nu știu ce se întâmplă la noi. Din 1990, au fost zeci de comisii de la Banca Mondială, de la FMI și apoi de la UE și au făcut analiza irigațiilor la noi. Degeaba te duci acuma la ei și promiți că totul va merge bine, fiindcă ei nu te cred. Ei au documente despre situația de aici. Știu că aici nu totul funcționează cum ar dori ei pentru a nu se irosi banii. De exemplu, au fost făcute proiecte, iar în 3 – 4 ani, s-a ales praful de ele. Nu a mai rămas nimic, cazul Sadova – Corabia”.

O soluție în lupta cu seceta

În anii 70, au existat așa numitele acumulări de sub deal, inclusiv în Timiș, la Liebling, Buziaș, etc. Din păcate, după 1990, când s-a pus problema profitabilitățîi, barajul a fost spart, cum au făcut la Liebling, și tot sistemul s-a năruit. Președintele ASAS este de părere că agricultură românească are nevoie de astfel de acumulări de ape. Tot ce e surplus în perioada de iarnă, primăvară, toamna și chiar vara, când sunt ploi abundente, să fie strâns acolo. Atunci când este secetă, apa să fie scoasă și utilizată în irigarea culturilor prin scurgere gravitațională. Se poate așa ceva. Când vom avea irigații în agricultură? Răspunsul este dat cu subînțeles de prof. Valeriu Tabără: “Când vom avea oameni care vor înțelege că jumătate din banii unui asemenea important proiect nu se poate duce în buzunarele cuiva, așa cum se întâmplă de multe ori. Vă dau un exemplu concret din Dobrogea. A fost făcut un sistem de irigații pe măsură 125, iar acum s-a constatat că în loc să fie montate altele noi, au fost schimbate carcasele și le-au vopsit. Rotorul și consumul au rămas aceleași, dar în deviz cum au fost trecute?”. Prof. Tabăra a vorbit și de efectele grave ale secetei, an de an, din agricultură Banatului și aduce și soluția: introducere OMG-urilor  rezistente la secetă. În câmpia Banatului, dacă mergi în perioada secetei, aproape că nu există plantă de porumb care să nu fie perforată de Sfredelitorul porumbului. Mai mult,  dacă iei știulete de fiert, aproape nu găsești exemplar unde să nu existe una două larve ale acestui dăunător. Mai grav  pe acest sfredelitor al porumbului, la vârful porumbului, își găsește locul o altă larvă, Helicoverva. Lăsăm de o parte excrementele care rezultă, dar tot acolo se formează mucegaiul. Aproape că nu există știulete de porumb să nu aibă fuzarium.  Când apare fuzarium, automat în bob este aflatoxină, iar această este cancerigenă. “Închipuiți-vă că în colecția de 400 de hibrizi în Bărăganul de est, niciun hibrid nu am văzut să nu fie atacat de această substanță. Este cea mai mare problemă. Este și atacul de Pirausta care reduce producția cu 10 -12%, face prăpăd la porumb, nu mai vorbesc de Diabrotica. Există pericolul ca într-un an să nu îți rămână un lan de porumb în picioare. Dacă aș avea un hibrid cu toleranță, totul s-ar rezolva, fiindcă nu pot să dau cu 40 de kg de substanță chimică. Pactul verde european cere să fie reduse la jumătate tratamentele chimice, în următorii ani”.

Iarbă grasă, grâul și porumbul

Președintele ASAS reamintește că există metode și trebuie create organisme vii care să tolereze situația tot mai dificilă a secetei. Exemplu: sorgul cu porumbul. Acestea sunt două plante banale, dar care ne dau lecții de randament și de valorificare a bioxidului de carbon din aer, care e o altă mare problemă. De ce porumbul se usucă în Bărăgan, iar sorgul rămâne verde și de ce grâul moare, iar pirul rămâne verde pe secetă? Tabăra mai dă un exemplu: iarbă grasă. E o buruiană care se întinde pe cărări sau pe terenuri batătorite. O vedem peste tot verde chiar dacă nu e pic de ploaie. Când este seceta mai mare, dacă o smulgi din pământ, nici rădăcina grozavă nu are, și o storci scoți jumate de pahar de apă din ea. Tabără este de părere că sistemul acestei plante trebuie copiat și transpus la grâu și la porumb, pentru a le face rezistente la secetă!  “Cum această plantă acumulează apă când se confruntă la nivelul solului cu 60 de grade? De ce să nu îi copiem mecanismul acesta extraordinar de rezistență la secetă și să nu îl aplicăm și la porumb sau la grâu? Cine mă oprește să iau gene din ea, sunt aceleași gene. Din acest punct de vedere al OMG-urilor, UE este în urmă cu 50 de ani față de Brazilia și nu dau exemplu SUA, Canada, Australia sau Israel. Agricultura românească are nevoie de plante care să nu necesite pesticide, să valorifice azotul atmosferic și să utilizeze foarte bine apă care este tot mai puțină și scumpă”, a concluzionat președintele ASAS, Valeriu Tabără.

 

 

 

Comentarii

comentarii