Proiectul de țară al lui Georgescu și precedentul tunisian

Există un precedent, care ar putea fi văzut ca model „de succes” al unui președinte independent, care a câștigat în mod neașteptat alegerile într-o republică semiprezidențială și a transferat puterea din mâinile politicienilor în cele ale poporului.

Politician tunisian, jurist și profesor asistent de drept, actualul președinte al Tunisiei, Kais Saied, a avut o ascensiune similară în 2019, când a candidat ca independent. El a atras rapid susținerea tunisienilor, când a promis reformarea sistemului politic, eradicarea corupției, egalitate în fața legii și independență economică. Popularitatea sa a crescut pe rețelele sociale pe ultima sută de metri a campaniei, susținută de câțiva influenceri inspirați de discursul său. A fost ales președinte al Tunisiei în octombrie 2019 cu aproape 73% din voturi și reales în octombrie 2024 cu peste 90% din voturi după ce a făcut câteva schimbări radicale.

Ascensiunea lui Călin Georgescu, marele câștigător al primului tur al alegerilor prezidențiale, a trezit din somn nu doar instituții de forță ale statului român – SRI,  CSAT, Ministerul de Interne, Curtea Constituțională etc., ci și clasa politică instalată într-o confortabilă predictibilitate. Prin votul de la alegerile parlamentare din 1 decembrie românii și-au exercitat, din nou, dreptul de veto la adresa partidelor, pe care le-au adus în poziția de a-și calcula cu parcimonie procentele firave pe abacul electoral, pentru a obține o majoritate în forul legislativ.

Establishementul politic fierbe în puținele ore care au rămas până la votul din al doilea tur al prezidențialelor. Care ar putea arunca în aer, din nou, aritmetica alianțelor anunțate în această săptămână fierbinte. Retorica alarmistă, rapoartele SRI declasificate de CSAT, atacurile neîncetate la adresa lui Georgescu – toate par să îi consolideze popularitatea și să-l plaseze ca mare favorit pentru Cotroceni, chiar și în sondajele comandate de tabăra adversă.

Ne vom închina, din nou, la Porțile Occidentului sau ne vom negocia ferm, cu demnitate, poziția, așa cum a promis Călin Georgescu? Și cum ar putea un candidat independent, susținut masiv de populație, dar puțin sau deloc de partidele-stat ale ultimilor 34 de ani, să își țină promisiunea și să își pună în aplicare proiectul de țară?

Revin la principalele puncte ale proiectului politic expus, simplu și clar, într-un limbaj accesibil oricărui alegător, de Călin Georgescu în ultimele zile. În esență, el și-a construit discursul politic în jurul unor cuvinte-cheie: poporul român, demnitatea poporului român, prosperitate, suveranitate, pace, familie, Dumnezeu. El a afirmat că va guverna „nu cu partidele, ci cu poporul”, că România trebuie să fie în bune relații cu toate statele. De asemenea, a declarat că obiectivul său principal este asigurarea stabilității economice și îmbunătățirea calității vieții cetățenilor. O retorică similară a avut și președintele tunisian  Kais Saied.

Principalele „ancore” ale proiectului de țară al lui Georgescu

• Modelul de organizare al țării propus oficial de Călin Georgescu este cel al unei „democrații participative”, lucru reluat și în cele mai recente declarații.
• „Eu vă repet încă odată articolul 80, președintele României reprezintă statul și este garantul independenței. Prin urmare, aici se se acoperă tot. Eu din punctul meu de vedere, mă interesează stabilitate economică”, a declarat candidatul în presă.
• „Eu nu pot să le spun partidelor politice ce să facă, dar sigur pot să le spun partidelor politice care sunt prioritățile României. Voi fi un președinte ultra-activ”, a declarat Călin Georgescu zilele trecute.
• România trebuie să devină un „jucător puternic” la nivel geostrategic, spune Georgescu, care a recunoscut public că este „ultra-pro-Trump” și că gândește „în același spirit pragmatic”.
• „Nu doresc să scot România din UE și NATO”, a precizat el, arătând că SUA sunt „cel mai important partener” pe care îl are România.
• România are nevoie de stabilitate, iar Călin Georgescu a promis, în ultimele sale declarații, că va aduce un „guvern stabil”.
• Numirile în funcțiile publice de top trebuie să fie bazate exclusiv pe competență și integritate, nu pe relații personale sau interese de grup. Georgescu spune că viziunea sa se aliniază unui principiu fundamental: profesionalismul trebuie să prevaleze în toate deciziile: „în societatea românească va conta ce știi, nu pe cine știi. Tot ce înseamnă sinecură și poziții bazate doar pe impostură și inconștiență se va termina,” a declarat el.
• De asemenea, propune o reformă a aplicării legii, cu respectarea demnității persoanelor, eliminând elementele de spectacol care afectează încrederea în instituțiile statului.

Modelul tunisian

Multe dintre aceste elemente – desigur, cele care se aplică situației și poziției geostrategice a României – se regăsesc în modul în care președintele tunisian Kais Saied și-a gestionat primul mandat, câștigându-l recent pe al doilea cu o majoritate zdrobitoare de voturi. Partidele corupte au pierdut masiv din puterea pe care o dețineau până atunci și au fost sancționate cu duritate, după ce președintele a adoptat o politică de toleranță zero la adresa corupției. S-ar putea replica un „model” similar de implementare a unui proiect de țară în România? Nu avem un răspuns, dar să urmărim cum a continuat acest precedent în Tunisia.

Când a preluat puterea, chiar înainte de anii Covid, indicatorii Tunisiei erau „pe roșu” de câțiva ani, ca o consecință a gestionării defectuoase a „deceniului negru” de democrație din 2011 până în 2021, după „primăvara arabă” tunisiană. Datoria publică externă a sărit de la 54% în 2011 –  la peste 90% în 2018. Utilizarea împrumuturilor pe piețele financiare a devenit o necesitate pentru finanțarea unei treimi din bugetul statului, din care mai mult de 44% erau cheltuieli bugetare și cu bugetarii.

Kais Saied  avea puterile limitate de Constituția din 2014 la: afaceri externe, apărare și garant al textului constituțional. La începutul mandatului a fost obligat să gestioneze o Adunare a Reprezentanților Poporului (instituție similară Parlamentului) paralizată de absența unei majorități, „mâncată” de alianțe nefirești, de răfuieli între deputați care s-au luptat inclusiv fizic, scrie lepoint.fr.

Ca urmare, Kais Saied apelează la articolul 80 din Constituție care îi permite președintelui să „înghețe Parlamentul” în cazul unor „pericole iminente”. Pe 25 iulie 2021, Saed a accesat toate pârghiile puterii. A demis Parlamentul, a rescris Constituția, a desființat postul de prim-ministru. A conturat un sistem bicameral în care poporul să aibă dreptul de a-și demite oricând aleșii, guvernat de decret-lege pe care nimeni nu-l putea contesta, inclusiv Justiția. La 5 ianuarie 2022, justiția tunisiană a trimis în instanță 19 politicieni predominant de rang înalt pentru „fraude electorale”, printre care s-au numărat patru foști premieri, precum și fostul președinte Moncef Marzouki și șeful mișcării de partid Ennahda, Rachid Ghannouchi.

La 13 decembrie 2021, Saied a prelungit suspendarea parlamentului până la desfășurarea unor noi alegeri și a anunțat o consultare publică la nivel național (până la 20 martie 2022) pentru a aduna sugestii pentru reforme constituționale. Noua Constituție a fost adoptată după referendumul din 25 iulie 2022 cu  90% dintre voturi. Saied și-a declarat victoria și a promis că Tunisia va intra în noua fază după ce a obținut puterea sporită, continuând reformele și eliminând corupția din politică.

A urmat „falimentul” partidelor, prea fragile, cu un discurs politic  perceput ca fals de populație și al unei societăți civile eterogene, scrie jeuneafrique.com.

Kais Saied a fost reales în octombrie 2024, cu peste 90% dintre voturi.

Comentarii

comentarii