-S-a născut pe 11 decembrie 1990, în Municipiul Slobozia, reședința județului Ialomița, din părinții Dina Patrianca și Gheorghe Păun (scriitorul Gheorghe Păun – Ialomițeanu).
-În perioada 1998-2002, a fost în clasele primare
-Între 2002-2006 și pe cele gimnaziale, în cadrul Colegiul ,,Matei Basarab” din Slobozia,
– În intervalul anilor 2006-2010 a urmat Liceul de Artă ,,Ionel Perlea” din același oraș, la profilul ,,filologie”
-În următorii trei ani frecventează Facultatea de Filosofie a Universității din București, în cadrul programului ,,Studii Europene și Relații Internaționale”, susținând și absolvind examenul de licență în vara anului 2013 cu tema: Problematica mitului în gândirea de tip filosofic (rațional).
– Tot aici, Corina G. Păun urmează programul de masterat ,,Studii de dezvoltare și etica relațiilor internaționale”, în perioada 2013-2015, cu lucrarea de disertație ,,Problematica politicilor educaționale în sistemele europene de educație și formare”, dar și stagiul la doctorat (între 2015-2017), cu tema de cercetare ,,Educație, Egalitate, Acces. Măsurile afirmative în învățământul românesc pentru minoritățile naționale”, sub îndrumarea profesorului Romulus Brâncoveanu, urmând scris și să-și susțină teza de doctorat.
– Cu începere din anul 2016 lucrează la Centrul Național de Cultură a Romilor – Romano Kher (CNCR – RKh), unde gestionează o parte din activitățile Editurii ,,Centrului Național de Cultură a Romilor”, dar și unele programe, proiecte și acțiuni cultural – educaționale ale Centrului.
Doar căutând găsești… Așa am dat peste Corina, că așa trebuia… ! Ea reprezintă o minoritate, de multe ori controversată și care încă nu a fost descoperită la adevărata valoare. De aceea am realizat acest interviu de suflet.
Adalbert GYURIS: – Îți mulțumesc că mi-ai scris așa de frumos în cartea mea ,,Doar trei cuvinte” tradusă de tine și care a fost tipărită la editura voastră !
Ai și tu preocupări în domeniul scrisului ?
Corina G. PĂUN: – Este o bucurie pentru mine mărturisirea dumneavoastră. Vă răspund că m-au preocupat lucrurile frumoase dintotdeauna. De altfel, în cadrul editurii noastre, noi citim lucrările literare propuse de cei interesați de activitatea noastră editorială și creăm de fiecare dată o polemică de tipul unei dezbateri critice. Această situație conduce la un câștig de ambele părți, ba chiar la apariția unor titluri editoriale.
În ceea ce mă privește, sunt un om dominat, în deplinătatea înțelesului, de ,,CUVÂNT”. Sunt ,,un om de cuvânt”.
Provocarea fiecărui cuvânt folosit este să găsești limbajul potrivit pentru a vorbi și transmite întocmai ceea ce gândești. Iar categoriile de gândire m-au preocupat de când eram un copil, de aceea am încercat să le înțeleg mai bine citind și apoi…scriind. Până la această vârstă, îmi poartă numele două lucrări bine primite de cititorii lor, și anume ,,Povestea Mimozei”, o carte pentru copii și ,,Eseuri de Bine”, o carte adresată adolescenților.
Astfel, aș explica dinamica editurii noastre, care este preocupată să înțeleagă cât mai bine fiecare autor cu care colaborează.
Editorii noștri sunt crescuți și educați în spiritul dialogului între culturi, între valorile și tradițiile frumosului și binelui. Construirea unei forme cu fond este cea mai mare provocare la care răspundem de fiecare dată celor care ne cer să îi însoțim pe calea ascendenței literare. Editura noastră, o instituție adresată minorităților naționale, îmbină frumosul cu binele și adevărul fiecărui individ, din orice comunitate ar proveni, într-o manieră dedicată literaturii. Poate că folosim și definim același cuvânt la fel, dar pentru fiecare dintre noi el are alt sens. Primul lucru pe care îl putem face, pentru a ne putea înțelege, e să cădem de acord asupra semnificației cuvintelor noastre. Așadar, nu a fost greu să ne convingeți la editura ,,POD PESTE SUFLETE” că sunteți unul dintre artiștii din rândul minorităților naționale de care România are nevoie să crească și mai mult într-o versiune a diversității. Mintea umană are nevoie să reducă lucrurile complicate la idei simple. Ați reușit să complicați lucrurile care aparțin vieții comune, în loc să le banalizați. O grozăvie, pe care doar un artist ca dumneavoastră are arta de a le normaliza!
–Facem parte amândoi din minoritățile care trăiesc în România, pentru mine personal este o mândrie. Cum este să faci parte din comunitatea romilor de la noi din țară ?
–Comunitatea romilor din România este foarte interesantă prin prismă faptului că istoria sa în spațiul românesc este în continuă cercetare. Românii nu știu încă multe despre cultura și istoria romilor din România, dar cred că deschiderea pe care populația majoritară o arată, ne încurajează să credem că peste câteva generații, societatea va arată altfel într-un sens bun. Deocamdată, în ziua în care vă răspund la aceste întrebări, romii încă sunt sub cupola discriminării și rasismului, a tratamentului cu răceală, a dezinteresului față de drepturile lor. În privința literaturii rome, vă asigur că și eu resimt o mândrie să citesc despre Ion Barbu (Dan Barbilian), unul dintre cei mai importanți poeți interbelici, că ar fi fost rom. Contribuția minorităților naționale la dezvoltarea României de astăzi este incontestabilă din orice perspectivă am privi.
-Din ce perioadă se știe că romii trăiesc pe meleagurile noastre și de unde au venit ?
-Prima atestare documentară a romilor pe meleagurile românești este în secolul XIV. La 3 octombrie 1385, când domnitorul Dan Vodă, într-un document, menționa daniile făcute de unchiul său Vladislav Vodă Mănăstirii Sfântului Antonie din Vodița – Țara Românească, existența a 40 de sălașe ,,de ațigani”. În 1387, domnitorul Mircea cel Bătrân, fratele lui Dan Vodă, reconfirmă aceste danii (inclusiv cele 40 de sălașe de ,,ațigani”) Mănăstirilor Vodița și Tismana, iar în anul 1388 el însuși dăruia Mănăstirii Cozia ,,300 de sălașe de țigani”. Citiți, vă rog, mai multe, în cartea ,,Istoria și tradițiilor romilor” scrisă de domnul Petre Petcuț, unul dintre cei mai importanți cercetători romi contemporani.
-Țineți legătura cu țara mamă romilor ?
–Sunt romi care recunosc India ca fiind țara-mamă, ca o formă de cinstire a memoriei afective, locul din care au plecat. Însă, după cum v-am povestit, generații de romi s-au născut și trăiesc de secole bune în spațiul românesc, de aceea suntem mulți romi care considerăm România locul de unde ne plecăm și ne întoarcem.
-Crezi că ajută schimbarea denumirii de țigan în rom ? Ce semnifică această denumire?
–Întrebarea dumneavoastră este bună, pentru că multă lume crede că identitatea etnică a romilor a fost dintotdeauna de ,,țigani”. Însă, sensul termenului de ,,țigan” încă din secolele XII-XIV este juridic, nu etnic. Pe lângă romi, erau și alți oameni care erau considerați ,,țigani”. Să vă explic. Pentru a fi mai ușor de urmărit, înțelegerea termenului din greaca veche (athinganos-de neatins) de ,,țigan” este subom, nu om. Pe parcursul vremurilor, comunitățile de neromi în care romii au rămas să conviețuiască, au auzit cum aceștia foloseau în limba lor maternă, adică limba romani, termenul de ,,rom”, adică ,,om” tradus în limba română.
Este adevărat că, în secolele care au urmat perioadei de sclavie a romilor în spațiul românesc (sec XIV-XIX), romii au trecut prin mai multe etape de acomodare culturală sau dezrădăcinare culturală: mă refer aici la deportarea romilor în Transnistria (secolul XX, anul 1942), perioada comunistă (asimilare culturală) și perioada democrației. De aici, probabil termenul de ,,țigan” a căpătat în rândul anumitor romi conținut nepeiorativ. Însă, eu consider că, în contextul discuțiilor lingvistice și ale drepturile omului, folosirea termenului de ,,rom” este cea potrivită. Important este să promovăm cunoașterea identitară în toate dimensiunile și spațiile cultural-educaționale, ca oamenii să înțeleagă că prima dată când a fost folosit un termen pentru definirea comunității rome, a fost folosit cuvântul ,,rom”, nu ,,țigan”.
-Limba romilor este la fel peste tot în lume unde trăiesc aceste minorități ?
–Limba romani standardizată a fost recunoscută oficial ca limbă a romilor în Europa, în timpul primului Congres Mondial al Romilor din 1971. Ziua Internațională a Limbii Romani este celebrată oriunde în lume în data de 5 noiembrie. Prin încurajarea utilizării acesteia în sistemul de învățământ, în documente oficiale sau traduceri literare, se celebrează frumusețea și diversitatea culturală a acestei minorități importante. România este țara cu cei mai mulți vorbitori nativi de limba romani din Europa.
-Care sunt principalele obiective pentru integrarea comunității voastre în societate ?
–Comunitatea romă din România s-a integrat, până acum, prin personalitățile culturale dăruite culturii românești, prin aportul științific adus științei românești și prin nenumăratele situații de zi cu zi a vieții sociale comune. Există Strategia Guvernului României de Incluziune a cetățenilor români aparținând minorității rome pentru perioada 2022-2027 care prezintă pe larg contextul ”Locuire”, ”Infrastructură”, ”Educație”, ”Ocupare”, ”Sănătate”, ”Identitate, tradiții și patrimoniul cultural al minorității rome. Reconcilierea cu trecutul și recunoașterea sclaviei, a Holocaustului și asimilării romilor”, cât și obiectivele propuse pentru fiecare dintre acestea.
-Personal cred că trebuie accentuat și mers în direcția culturii, se știe că mulți dintre romi sunt foarte buni instrumentiști și de asemenea în direcția meseriilor deosebite pe care le practică această minoritate. Ce proiecte aveți în acest sens ?
-Într-o notă personală, consider că foarte puțină informație este cunoscută de majoritatea oamenilor despre cultura romilor, inclusiv de către ei înșiși. Este explicabil, având în vedere influența perioadele istorice de ștergere a memoriei colective rome.
În zilele noastre, romii nu sunt doar buni instrumentiști, ci și excelenți sculptori, pictori, actori, dansatori de balet, regizori, profesori, meșteșugari, avocați, scriitori, medici, etc. Astăzi, tendințele sociale îi îndeamnă pe cât mai mulți romi să urmărească acele meserii care aduc profit material, dar și un statut social pe măsură. Cultural, dacă vă spune ceva, romii sunt reprezentați în România doar de o singură instituție de cultură care promovează cultura romă tradițională și modernă.
Nu există un muzeu, un teatru sau o sală de concerte, ca instituții.
-Tu, organizația din care faci parte primiți ajutorul necesar din partea celor care trebuie să se implice ?
– Privind peste umăr, am avut colegi de etnie romă și pot să spun că de multe ori cei din jur au privit la acești elevi cu oarecare teamă și chiar respingere. Cred că la vremea respectivă și chiar acum încă nu se face destulă educație nu doar în rândul romilor dar și în rândul românilor. De multe ori se acuză efectul și nu se cauza producerii situației date. Ce poți să ne spui de acest aspect ?
-În cadrul fundației ,,POD PESTE SUFLETE” ne străduim să desfășurăm activități care să îmbogățească patrimoniul cultural rom din România. Scopul nostru este cultivăm și să promovăm valorile culturale naționale și universale ale minorităților și să contribuim la dezvoltarea învățământului, a științei și culturii.
Învățământul românesc are un rol foarte important în cadrul procesului de construcție identitară. Din păcate, nu putem înțelege identatea romă actuală fără a lua în calcul stigmatul. Foarte mulți romi nu își asumă identitatea pentru că le este rușine sau nu vor să treacă prin situații de discriminare sau rasism. Este important ca fiecare cadru didactic să fie pregătit în privința problematicii interculturalității și să încurajeze elevii să își afirme identitatea etnică. Trebuie să învățăm că ceilalți se formează din punct de vedere identitar și prin perspectiva noastră asupra lor. Interculturalitatea este un domeniu încă nou în ceea ce privește sistemul educațional românesc. Dacă elevii și cadrele didactice ar dezbate mai mult despre informațiile referitoare la cele cinci secole de co-existență a romilor cu poporul român, cu ajutorul instrumentelor cultural-educaționale existente, atunci cred că rezultatele pe termen lung și atitudinea generală ar fi efecte grozave de care avem nevoie.
-Ce transmiți celor care citesc aceste rânduri ?
–Cititorilor noștri le doresc să trăiască un prezent în care să aibă curajul să acționeze. Să ne dăm de pe ochi vălul iluziei furnizat de mass-media, care ne ascunde adevărul la care avem acces noi! Să privim în mintea artiștilor care reduc complexul la simplu și ne bucură prin arta lor! Să ne însușim un spirit liber care se ghidează după premisa prieteniei autentice cu celălalt! Vă mulțumesc pentru atenție.
-Dragă Corina, mulțumesc pentru cuvintele frumoase exprimate în răspunsurile tale, pentru înțelegere și desigur colaborare !
Mă bucur că am realizat un interviu deosebit cu un om serios, muncitor și minunat !
